un cosmar devenit realitate

[Michelle Potter]

Ma foiam in pat de vreo jumatate de ora. Strangeam perna, apoi o aruncam, iar apoi ma trezeam holbandu-ma cu ochii deschisi la geamul cenusiu prin care razbatea o lumina slaba. Mi-am dat seama ca nu o sa pot sa adorm prea usor, asa ca m-am gandit ca mai bine decat sa stau fara sa fac nimic voi face o mica plimbare. Stiam ca acest lucru este interzis dar... mna! Ce sa fac? M-am uitat in stanga, in dreapta, sa nu cumva sa dau ochii cu Doamna Norris. Caci apoi... nu mai dura mult si aparea si Filch, iar asta nu e de bine! Culoarul era liber, dar ma uitam cu atentie sa nu cumva sa imi apara o pisica prin fata. Era cam intuneric prin scoala si abia atunci mi-am dat seama ca trebuia sa imi aduc un felinar cu mine. Bajbaiam prin bezna, nestiind ce cautam. Cateodata mai dadeam de vreo usa care facea un scartait mic, speriindu-ma foarte tare, lucru care ma facea sa vad numai pisici in fata mea. Deodata, am auzit niste glasuri foarte cunoscute, dar nu si iubite: erau ale profesorului Plesneala si ale lui Filch! Am alergat cu pasi usori, pipaind prin bezna dupa o usa. In sfarsit! Am intrat in camera, dar, imediat ce am inchis usa, am simtit o lovitura in moalele capului si am lesinat...