un inceput bun de scoala

[Michelle Potter]

-Haide, tata! ii spun pentru a mia oara tatalui meu, un om neindemanatic care intarzie mai mereu. Off, esti gata?
Cand am intrat in camera, am ramas muta de uimire. Tata era imbracat ca la gala. Fracul ii venea bine pe corpul sau, chiar daca era putin prea mulat.
-Tata, ti-am zis, doar merg in tren... Stiu, dar e un moment important in viata ta cand pasesti pentru prima oara pe peronul 9 si 3/4.
-Da, tata, este, dar ce legatura are asta cu costumul?
-Pai... Cum este un moment important, trebuie sa te imbraci...
Dar nu mai apuca de terminat ce avea de zis deoarece eu am exclamat:
-O, Doamne!!! Este deja tarziu! Trebuie sa plecam!
Tata ma privi frustat ca nu l-am lasat sa termine ce avea de spus, dar nu mai comenta nimic. Stia ca din cauza lui fiica sa intarziase la un moment important din viata ei. Plecara in graba catre taxi, care ii conduse incet, incet, prin trafic, catre gara King's Cross.
-Poti sa treci? imi sopti tata.
-Tata! De ce imi soptesti?
-Pentru ca pare mai palpitant!
In acel moment, imi veni sa rad, dar m-am abtinut pentr a-i nu rani sentimentele tatalui meu. Cu un oftat, dupa ce m-am uitat in stanga si-n dreapta, pentru a nu vedea niciun Incuiat, am alergat catre zidul dintre peronul 9 si 10. Desi stiam ca nu se va intampla nimic, am avut o usoara emotie ca nu voi putea trece. Dar iata-ma! Stateam pe peronul 9 si 3/4, unde trebuia sa fie Expresul de Hogwarts! Tata aparu langa mine, care mai intai se uita sa vada ce fac, dar mai apoi, cand intoarse capul spre peron, observa ca acesta era complet gol. Nicio urma de tren, nicio urma de oameni!!