Oshii desu...Kore wa sore desu ka?

[Kasumi Mikoto]

...
-Oshii desu...Saa...Wakarimasen, Kazu. Kore wa sore desu ka?
Kazu plecase iarasi la plimbare prin castel. La ora asta infernala ma trezisem sa il caut... Deobicei(testoasa fiind) nu reusea niciodata sa ajunga mai jos de etajul 6, dar de data asta il gasisem tooocmai in ntr-o camera unde eu nu intrasem niciodata. Cum avea un dor de duca grozav la ora aia, reptila a vrut sa fuga de mine, catarandu-se pe o bucata de panza alba, pusa peste ceva. Eu doar il priveam avansand.
"Ce testoasa lenta." mi-am zis, crezand ca el inainteaza prea incet ca eu sa vad.
Adevarul era undeva pe aproape. Chiar daca dadea din picioare ca la maraton, Kazu alerga pur si simplu pe loc, panza ajungand chemotoc sub talpile lui. Iar Kazu continua sa topaie pe loc, entuziasmat, pana cand cearsaful ala alb cazu, acoperindu-l.
L-am scos de acolo, pitindu-l in buzunarul pantalonilor de pijama. Totusi, de ce ar avea pijamalele buzunare? Ma rog, nu asta era important acum, ci ceea ce acoperise panza: Oglinda lui Erised.
Si aici am ramas:
...
-Oshii desu...Kore wa sore desu ka?
Uitandu-ma in ea, cedeam o camera in care se aflau doua paturi cu gratii glisante. In fiecare era un belelus. Pareau sa fie gemeni.
Erau gemeni. Aiko si Yuuna. Tata a intrat pe usa, zambind. I-a intins lui Aiko o jucarie, la care el nu putea ajunge, printre gratiile patului(desigur, aceste "smecherii moderne" fusesera cumparate la insistenta mamei, pentru ca daca ar fi fost altfel, tata nu ar mai fi avut in ce dulap cu usa cu magnet sa isi prinda degetele...), apoi a luat-o pe Yuuna in brate. Atunci, lumina s-a intrerupt. Mama a intrat cu o lumanare, dar cand a inchis usa duppa ea, a auzit zgomot de sticla sparta si pe tata strigand:
-Ia copii si iesi de aici!
In acel moment, eu intram cu o a doua lumanare. Mama a stins lumanarea si a zvarlit-o cat colo, inca rationala in fata privelistii. Mi l-a pus pe Aiko in brate, impingandu-ma afara pe usa. Intre timp, ea avea sa incerce sa o ia pe Yuuna din ghearele omului care statea cu un pumnal la gatul tatei.
In cele din urma tata a reusit sa-l alunge pe neinvitat, totusi Yuuna fusese ucisa. Doar ca nu asta imi arata oglinda. In versiunea ei, Yuuna era vie.
Enervata, am tras cearsaful la loc peste oglinda. Kazu m-a privit nedumerit, itindu-si capsorul din buzunar.
-N-are sens sa imi doresc ca ceva ce s-a intamplat sa nu se fi intamplat, i-am zambit eu cald, moment in care usa s-a deschis,, cu un scartait prelung, care l-a facut pe Kazu sa se refugieze urgent in carapace.