O cascada de vise

[Alice Morris]

Soarele stralucea puternic, iar adierea vantului imprastia putinii nori stransi pe cerul albastru, de altfel senin. Scarile pana in Hambarul Bufnitelor erau greu de urcat, mai ales pentru Alice care nu facea nimic altceva decat sa priveasca domeniile Hogwarts'ului de la inaltime. Se auzea ciripitul Bufnitelor, asa ca Astropufa isi indrepta atentia asupra scarilor. Dar, se auzea si o voce cunoscuta.
-Ronnie! zise ea vazand'o pe viperina la fereastra. Ce faci?
-Buna Alice! Tocmai am trimis o scrisoare si o priveam pe Marie cum zboara cu ea. Si in plus, am venit sa hranesc bufnitele.
-Tu chiar ai un nume pentru toate bufnitele?
-Da! Uneori le mai incurc, si atunci se supara pe mine, dar daca le dau din mancarea lor favorita uita de suparare. Si, vrei si tu sa trimiti o scrisoare?
-Da, catre parintii mei, la Londra. Ce bufnita imi sugerezi?
-Pai, ce zici de Ynna? E descurcareata, si zboara destul de repede.
-Si vad ca e si foarte draguta, zise Alice privind bufnita neagra de pe bratul Veronicai. Mai citi inca o data scrisoarea inainte de a o lega de piciorul pasarii.

Draga mama si tata,

Timpul petrecut aici la Hogwarts a trecut mai repede ca niciodata. Nu pot spune cat de nerabdatoare sunt sa ajung acasa sa va vad, dar in acelasi timp, cat de mult imi doresc sa stau.
Imi va fi dor de Hogwarts, la incheierea anului VII, si cred ca stiti si voi sentimentul de a iti parasi cea de'a doua casa. Imi va fi dor in special de toti prietenii pe care mi i'am facut aici, si de aventurile prin care am trecut impreuna. De aventuri nu v'am povestit niciodata, nu? Atunci, cand voi veni acasa vom avea ce povesti.
In schimb, de orele de curs nu imi va fi atat de dor, cel putin nu de orele de Potiuni. Dar imi vor lipsi orele de Transfigurare si Apararea contra magiei negre.
Simt ca daca mai scriu toate lucrurile de care imi va fi dor voi incepe sa plang, si voi uda pergamentul, asa ca ma opresc aici. Va trimit o imbratisare mare de tot si toata iubirea mea. Imi e dor de voi.

Cu drag, Alice