Pride goin' down [ Draco x Harry ]

[Julia Lilith Potter]

Thank you! ^^
_________

Pana la urma, se pare ca nu sunt priceput numai la a arata fabulos, a ma comporta fabulos si a simti exclusiv tampenii. Sunt bun chiar si la a uita de tot ce ma apasa pentru a putea sa ma descurc in situatii de criza. Bai, eu le-am spus tuturor ca sunt perfect, dar nu prea au vrut sa ma creada.

Le-as da peste nas, dar mai incolo, momentan aveam treaba. Pisoiul din bratele mele scheuna. Ii simteam durerea.
Stai putin. Tocmai l-am facut pe POTTER PISOI?!
'Uita TOT!'
Asa, cum spuneam. Talentosul de mine. Alergam ca un tampit pe holuri si, desi era sortit ca totul sa mearga prost in ziua respectiva, iata ca aveam ocazia sa trecem neobservati. Uau, ne mai ajuta si soarta uneori.

Da, fusese doar o iluzie, da' ce, se putea altfel?
<<Draco, ce mama dracului FACI?>>
Vai, dar stiti cum, exact de asta aveam nevoie! Desigur ca mi-am scos bagheta, trebuia sa gandesc rapid, sa gasesc o vraja care sa mearga.
A,da! Sunt un geniu.
- Confundo! Pansy, Draco te asteapta in camera de zi! Erm.

Total neconvingator. Dar ce ziceti de...
- Cu flori si mii de scuze!
- O, DOAMNE!
Ghahaha sunt un geniu. A rupt-o la fuga inspre camera de zi cat ai zice 'Hai sa-l duc pe Potter in Aripa Spitalului'.
- Hai sa te duc in Aripa Spitalului, Harry.
Ma indoiam ca Harry avea sa fie in stare sa-mi inteleaga cuvintele, dar trebuia sa fiu politicos si sa-i spun.

Hm. Tocmai ii zisesem Harry.
In fine!
Indata ce am intalnit privirea severa a doamnei Pomfrey, mi-am dat seama ca trebuia sa-mi folosesc din nou marele talent.
- Err. Cazut pe scari.
Mai mult de atat?
- Pe... mai multe scari.
- Hm, spuse Pomfrey. Sigur, sigur.
- Haideti, doamna, acum nu sunt de incredere?
- In fine, vrei sa ramai cu el?
- Eh, putin doar.
Am asteptat sa plece. Il pusesem pe Potter pe un pat amarat, cu fata in sus. Parea ca se simte mai bine... sau poate era doar impresia mea. I-am analizat chipul pret de cateva secunde... suficient ca un val de emotie sa-mi reaminteasca ce simteam de fapt. Dar nu aveam timp de pierdut. Trebuia sa ma intorc in camera de zi, se facuse deja tarziu si chiar n-aveam chef de Filch. Asta era exact ce-mi lipsea.

- Heh. Ne vedem maine dimineata, la Farmece. Ai face bine sa vii...
Fusese o replica seaca, ce-i drept, dar ce puteam sa zic? Desi probabil as fi preferat sa nu vina.
Nu stiu.
V-am mai zis ca ma sperie ideea asta de iubire. Nu vreau sa depind de el.
Eu nu depind de nimeni.