O Noapte Furtunoasa

[Gera George Rybak]

Toti cei trei astropufi au plecat singuri sa se plimbe prin padure.
Vantul batea din nou si incepuse sa burniteze un pic.
Dintr-o data, se auzira niste strigate in padure.
" Crezi ca si altii au venit sa se plimbe? " intreba Layla
" Hm...nu cred ca sunt oameni" am spus eu gandindu-ma ca in padurea interzisa salaiusesc diferite animale. Chiar citisem ieri la biblioteca despre herghelia de centauri ce traieste aici.
" Probabil sunt centaurii.." am raspuns dupa cateva secunde...
" Nu mergem sa ii vedem? " intreba Eduard entuziasmat si dornic de aventura ( ca intotdeauna ).
" Nu cred ar fi o idee prea buna. Dupa cum bine stiti nu sunt prea prietenosi...si s-ar putea sa ne ia drept dusmani"
" Hai...asta e sansa noastra..Crezi ca ii voi mai gasi vreodata? Se ascund prea bine!"
Eduard nu mai putea suporta asteptarea.
" Ei..daca nu mergeti, eu tot ma duc. La revedere!"
" Asteapta! " am zis exasperat.. " Venim si noi! "
Radacinile copacilor se indesira si era cam greu sa vezi pe unde calci. Tot ce mai speram acum era sa ajungem in siguranta inapoi..
" Esti sigur ca e o idee buna? "
" Cat se poate de sigur! Pe aici ! "
Ne-am ascuns in spatele unor tufisuri si am inceput sa ascultam discutia centaurilor.
" Venus straluceste tare frumos in seara asta, Bane" a spus unul dintre ei.
" Da... si eclipsa se apropie"
" Vad si eu...Venus straluceste tare frumos in seara asta.."
Au stat asa probabil ore, deoarece nu mai puteam de plictiseala. Eduard deja atipise, numai Layla era destul de atenta la actiunile centaurilor.
Eduard, in somnul ce-l apucase, cazu pe jos rupand niste ramurele. Acestea facura in zgomot ingrozitor de tare.
" Cine-i acolo?? " a intrebat unul dintre centauri.
" Pui de om... ii simt." a mai spus unul.
" Ce facem??? Eu nu stiu nicio vraja de aparare" mi-a soptit Layla