Aiurea-n Hogsmeade :)).

[Veronique A. Dupont]

"- Stiti, parintii mei sunt foarte talentati la zbor. Mama chiar a fost cautatoarea viperinilor pe cand era la Hogwarts. Se pare ca nu toate lucrurile se mustenesc" sopti viperina amarata
Profesorul o privi incurcat, nestiind ce sa mai zica. In cele din urma isi gasi cuvintele si incepu:
"- Inteleg. Doretsi ca parintii tai sa fie mandrii de tine si ti-e frica sa nu-i dezamagesti"
"- Ceva de genul"
"- Crede-ma, n-ai cum sa-i dezamagesti" o incuraja el batand-o usor pe umar
Fata isi atinti privire la spuma de bere ce se prelingea usor pe halba, iar apoi pe degetele lungi si osoase ale profesorului.
"- Nu-i stiti pe parintii mei. Pot fi o adevarata pacoste" se planse Ronnie
"- Toti parintii sunt" o linisti profesorul
Fata il privi adanc in ochii dorindu-si sa-i poata zica adevarul. 'Parintii mei nu sunt ca ceilalti. Sunt Devoratori ai mortii' se gandi ea, dar nu indrazni sa rosteasca cu voce tare, in schimb se amagi doar cu gandul ca poate intr-o zi ii va putea zice. Un lucru era sigur cu acest profesor, nu o certa si nu o facea sa se simta mai prejos decat ceilalti elevi nici cand greselile ei aveau urmari fatale, iar lucrul acesta i se parea nepretuit.