Aiurea-n Hogsmeade :)).

[Veronique A. Dupont]

"- Ba nu. Nu stiti cum este sa nu fi niciodata destul de bun pentru cineva. Excelez in aproape tot ce fac. Majoritatea vrajilor mele ies din prima, dar pur si simplu nu pot sa fiu o zburatoare buna, iar parintii mei nu accepta sa nu fiu buna la ceva. Singurul lucru de care sunt mandrii este ca sunt reptomita" zise fata realizand prea tarziu ce zisese. Doar vrajitorii cu inclinatii catre magia neagra erau reptomiti. In naivitatea ei spera ca profesorul sa n-o fi auzit, dar desigur ca n-avea ea un asa noroc.
"- Esti reptomita?" intreba profesorul curios
"- Da, dar nu este mare lucru. Ce bun e sucul acesta" zise fata incercand sa schimbe subiectul
"- Sa fi reptomit este ceva. Nu toti vrajitorii au aceasta putere" zise profesorul
"- Va rog, putem vorbi despre altceva? Nu-mi place sa pomenesc despre asta si sper ca nici dumneavoastra nu veti zice mai departe" ii explica Ronnie
Fata se gandea doar ca profesorul se va duce la scoala si le va zice si celorlalti. Daca ar fi asa, probabil ca profesorul de Potiuni ar fi certat-o foarte rau si le-ar fi spus si parintilor ai care i-ar interzice sa mai mearga la Hogwarts. Iar apoi s-ar certa si cu sora sa, Helena, pentru ca parintii ar retrage-o si pe ea. 'Vai, Ronnie, ce proasta esti' exclama ea in gand. In acele momente mai avea putin si plangea, pur si simplu nu-i venea sa creada ce tocmai zisese. 'Nu plange. Plansul este pentru cei slabi si in plus nu te va ajuta la nimic' gandi ea. Stia foarte bine ca nu trebuia sa planga, defapt nu putea sa planga, asa ca inghiti in sec si continua sa se uite in gol la textura din lemn a barului.