O Noapte Furtunoasa

[Gera George Rybak]

Acromantulele se apropiau din ce in ce mai mult. Isi agitau clestii si faceau sunete ca si cum rupeau oase.
Eduard dadea paginile rapid si cauta repede o solutie, dar nu o mai gasea odata.
Ronnie rostea sunete straine mie si parca mai linistea acele fiinte nemiloase.
Atunci mi-a venit ideea! Totul se intamplase de cand am intrebat de carte. Fuga centaurilor,acromantulele, totul.
M-am naspustit asupra lui si am incercat sa ii iau cartea.
- Ce faci? a strigat Eduard suprins
- Cartea...ea este de vina...Dami-o! am strigat spre el
Nu vroia sa dea drumul cartii.

- Expelliarmus !

Vraja il cam dezechilibra si cartea ii cazu pe jos. In acel moment am luat cartea si pur si simplu am aruncat-o in acromantule.
Din carte iesi o gramada de tentacule rosiatice care apucara toate acromantulele si le sfarma in mii de bucatele.
- La pamant!! striga Ronnie
O multime de bucati slinoase trecura pe deasupra dar niciunul nu ridica capul.
- Ti-am zis eu ca sa umbli in sectorul interzis nu-i o treaba buna. Cartea aia era blestemata! am strigat eu catre Eduard.
- Da...bine macar ca nu trebuie s-o returnez.