Feriþi-vã de demon.

[Layla Wong]

Mylene se lupta din greu cu fiara care pusese stapanire pe ea si pe suflteul ei de om.Era o fiara care maraia si urla cu putere,insa sufletul ei era de om.Incerca sa se controleze cat se poate de bine in timp ce se lupta cu bestia ei.Ceva in mintea ei spune

Urla!...Urla mai departe!...Nu te oprii!....Nu te ascunde de ceea ce esti!

Dar partea sa umana era mereu de o alta parere.Ceva in interiorul ei incerca sa se apere sau chiar sa se ascunda de adevarata sa infatisare.Tot ce trebuia sa faca era sa astepte pana Luna va disparea pe cer si Soarele va lumina ziua.
Varcolacul statea jos pe podeaua rece cu botul intins pe primele labe.Avea dintii scosi la iveala maraind intr'una.Desii se lupta cu demonul din ea,niciodata nu putea sa puna capat la acest blestem definitiv.Era ceva ce s'a intamplat.Numai putea sa faca nimeni nimic.Asta era ea,fata-varcolac.Era prea tarziu sa se planga de soarta sa.Parea ca accepta ceea ce este,dar totusi se lupta in adancul suflteului sa fi sot altfel.

Toata lumea stia ca Luna Plina nu e de joaca.Luna reprezinta mereu un mister la o lume intreaga.Era ca si stele.Stele si Luna impreuna formeaza o poveste sau poate chiar o legenda de neuitat.
In celalat capat al imprejurimii statea o fata singura privind la stele.Incerca sa descifreze misterele Universului.Era o fata cam dem un metru si saizeci de centimetrii.In ochii ei se reflecta tot Universul.Culoarea ochilor se schimba mereu in functie de lumina si de starea sufleteasca.
Fata statea intinsa pe spate pe pamantul rece,iar parul el lung si cret se intindea pe suprafata intunecata.Deodata auzii un urlet puternic.Layla,caci asa o chema,s'a ridicat imediat trezita la realitate.Nu era ea genul de om care sa alerge dupa ajutor sau sa fuga de provocari.Imediat dupa ce a auzit si al doilea urlet,fata se ridica si incerca sa depisteze de unde venea zgomotul.Se uita in zare,dar nu vedea nimic.