Lacrimi,durere sau stele?

[Scarlett Soul]

Se ridica.Putea simtii aerul rece al noptii, dar nu o mai interesa...

Se zvarcoli, se intoarse si in cele din urma inabusi un urlet in perna aflata langa ea.Era sfarsita,nu stia ce avea sa se intample cu ea,la un moment dat chiar se intreba"Oare se poate muri de atatea lacrimi?"Acest lucru o duse cu gandul departe,la ce lasase in urma,la amintirile dureroase ce le incuiase intr-un sertar ca sa nu mai iasa niciodata, dar uneori asta era singurul mijloc care sa-i aduca aminte de parintii ei.Fusesera niste Incuiati care niciodata nu ii dadusera libertatea de a alege,de a avea o cale diferita,numai a ei.Atunci hotarase sa plece...macar pentru o vreme, iar acum ca era libera nu stia pe ce cale sa o apuce, erau atat de multe...

In sfarsit avu puterea sa se scoale din pat,lacrimile ii inundau fata,iar si

iar.Constienta de asta isi spuse:"Crystal,trebuie sa incetezi,e deja prea tarziu,mult prea tarziu,poate exista alta cale de a rezolva lucrurile."Iesii, iar ceea ce vazu fu atat de magic-luna plina stralucea printre multimea de stele,parea atat de puternica.Crystal ar fi vrut sa stea acolo privind cerul pentru totdeauna,parea un puzzle al infinitului...Timpul isi iesi din matca,se simti a ca o pasare pe aripile vantului,era un sentiment atat de puternic, atat de departe de noi...

Deodata auzi ceva.
Trosc,Trosc,apoi liniste.Trosc,Trosc,apoi iar liniste.

Nu intelegea ce se intampla, dar in mod ciudat sunetul nu era straniu.
"De ce imi este totusi frica?",se trezi ea spunand cu voce tare.
"Iti este frica de adevar,de tine insuti".
Tresari cand auzi vocea venind de langa ea.

Era...

OOCoate continua oricine,sper sa va placa