Spre scoala

[Jenny Spring]

OCC: Polly, nu o spun cu rautate, dar in regulament spune minim 5 randuri OCC2: Va rog fara power-play pe personajul meu. Adica sa nu scrieti ce face sau ce spune.

- Onii-chan! se auzi un strigat venind...din fata lui Kasumi. Nu era Kasumi, caci nu e vocea ei.
- POC! Si o alta japonezoaica (japonezoaica se spune, nu japoneza sau cum ati mai spus voi)aparu. Adica je(fr:eu)
- Ma cherie, le train est parti il ya cinq minutes, et vous n'êtes pas dedans!
Aratam ciudat. Nu aveam vreo expresie a fetei mai nu stiu cum, ci doar tipam.
- Calm down, ma Cherie. Acu’ explica ce ai patit.
- Sunt perfect calma, zambesc eu. Trenul a plecat de 5 minute! Traduc eu, cu o usoara apasare pe „minute”. Pardon...10 minute, ma scuz eu cercetand ceasul.
Apoi abia m-am uitat in jur si am observat ca se mai aflau pe acolo si alte fete.
- Sumimasen, spun eu vadit jenata unul din putinurile cuvinte pe care le stiu in japoneza.Trebuia sa ma prezint intai. Watashi wa Aimi desu.
Minune mare! In sfarsit retinusem cum sa ma prezint in japoneza.
- Onii-chan, poti sa traduci TOT din ce ai vorbit si fetelor? Vorbesti repede si nici nu cred ca au inteles ceva din ce ai pomenit, spuse Kasumi calma, fiindca ea intelesese vorbaria mea.
- O, da, desigur.Asa...1.Trenul a plecat de 15 minute, si voi nu sunteti in el.
2. Ma cheama Aimi. Apropo, incantata sa va cunosc.
Abia atunci un pic de panica isi facu aparitia. Nici nu cred ca au auzit cum ma cheama, ci doar punctul 1.
- Cum mai ajungem la Hogwarts? Intreba una din fete panicata.
- Stati putin, zic eu si am disparut, fara poc, sau fum.
Ocupat...ocupaat....OCUPAT....Liber!
Un compartiment dragut. M-am teleportat acasa sa imi iau bagajele, le-am pus sus apoi m-am intors la fete.
- Ce-a durat atat? Intreba Kasumi.
- Eh, lasasem bagajele acasa .
Apoi, fetele, nedumerie, au acceptat sa fie teleportate pana in tren. Desigur, pentru ele era o chestie complet noua.
- Nu e ca Aparitia? intreba una din fete.
- Hmm...aproape, numai ca teleportarea asta nu se invata, ci o da Domnul. Adica, asa sunt din nastere, spun eu ridicand un pic umerii.
Ne-am luat de maini si toate inafara de mine, au inchis ochii asteptand, poate, cine stie ce senzatie.
Dar nu era nimic. Le-am privit cum deschideau ochii, uitandu-se mirate prin compartiment.Toate, inafara de Kasumi. Nu era tocmai obisnuita dar stia cum e sa fii teleportat. Doar nu era prima oara.
- Dragut compartiment Onii-chan. Si spuneai ca era ultimul?
- Da, chicotesc eu. Cine ar lasa sa-i scape un astfel de compartiment? EU STAU LA GEAM! Spun eu inaintand cu grija pana acolo.
Fetele stateau destul de mirate inca in picioare.
- Nu stati jos? Intreb eu(putin ironica)
- Ah, ba da.
M-am uitat in continuare la ele si am zambit.
"Sper ca nu ma considera ciudata" am gandit eu, putin speriata.
In continuare am discutat...despre tot si toate( pana si despre abtibildurile de la broscutele de ciocolata)