Cand noaptea isi arunca asternuturile peste lume,el apare,mandru si neinfricat...

[Scarlett Soul]

Adormii.

Era intr-o padure ciudata,cu copaci inalti, plini de muschi,totul era atat de viu in afara de un singur lucru...nu era nimeni prin preajma.Asa, singura cu era, porni, precauta, ca intotdeauna spre inima padurii, nu avea o tinta anume, vroia doar sa fie libera.Simtea vantul cum ii trecea prin blana groasa, alba si stralucitoare,auzea apa care curgea undeva in departare, in suvoaie, vedea cu exactitate fiecare miscare. Din cand in cand mai privea cu coltul ochiului sa vada daca o urmarea cineva, dar in zadar caci totul era pustiu.
Mai merse putin, pana ajunse intr-un luminis, adevarul era ca acolo se simtea in pericol, era prea expusa, dar la randul ei putea sa vaneze mai bine, numai la acest gand incepu sa saliveze,de cateva zile nu mancase deloc, asa ca acum nu era sigura ca se putea controla daca ii aparea vreun om in fata.Daca avea noroc prindea vreo caprioara, dar daca dadea gres trebuia sa se multumeasca cu carnea de iepure, de care se saturase.Privi inainte si nu vazu nici o miscare, pana cand ceva ii capta atentia, parea a fi o caprioara....OOO ce noroc isi zise, cu multa pofta.Isi lua avant si alerga cat putu de repede, animalul speriat riposta si incepu sa alerge in cercuri in speranta ca avea sa deruteze adversarul, dar nu reusi, iar momentul acela de ezitare fu de ajuns pentru Crystal ca sa o muste de coapsa piciorului.In acel moment cariioara dadu ultimul tipat de groaza si muri.Dupa ce se ospata copios din carnea animalului pe care tocmai il prinse ochii ii revenira la culoarea normala si era vizibil mai linistita.
Deodata auzi pasi care se apropiau cu un zgomot infernal, apoi vazu o camera mare si oglinda asezata in fata ei, cand se vazu in oglinga dadu un tipat...parul ei saten si lung,ochii verzi si mainile albe ii se reflectau perfect in oglinda.Dar ce se intampla cu Kira atunci?....De ce nu mai era lup?De abia acum sesizase,a fost doar un vis.Ii parea rau, vroia sa vada cum e sa fi fost lupul ei,Kira care o ajutase mereu la bine si la rau, dar acum era prea departe ca sa-i auda gandurile.
Isi trecu mana peste fata ei ovala si in sfarsit reusi sa articuleze cuvintele mult asteptate de asistenta care statea langa ea:
"Ce sa intamplat?"
"Tu sa-mi spui, ai dormit 2 zile la rand fara intrerupere, am crezut ca ti-ai dat sufletul."
"Nu, nu, doamne, doar probabil eram foarte obosita",minti, Crystal stia ca avea legatura directa cu Kira.
"Am verificat tot,ti-am administrat niste vraji si se pare ca esti sanatoasa", rasufla aceasta usurata.
"Da si eu as zice la fel",spuse fata in cele din urma, apoi zambi.
In sfarsit il putea auzi....gandea ceva, dar nu intelese foarte clar...parca spunea ca ieri ea fusese in corpul lui sa vaneze,adica atunci cand ea doarme defapt este in corpul lui Kira? 'Da',gandi lupul.
Acest lucru o deceptiona, adica daca nu se mai trezea decat peste doua saptamani sau daca nu se mai trezea deloc?Era ingrozita de propriile ganduri.Nu putea spune ca este un om-lup, pentru ca nu era dar oare ce era atunci?
Ii placuse sa fie in corpul Kirei, iar atunci cand ii era lumea mai draga asistenta o trezi.De abia acum isi dadu seama ca fusese in Padurea Interzisa...dar aceasta nu era niciodata pustie !

Oricum acum era singura, intinsa pe patul ei mare, poate o plimbare ii va face bine.Se ridica si deschise usa, iar cand iesi cineva o privi cu interes.Era...

[b]