Lacrimi,durere sau stele?

[Bell Evans]

Noapte..singurul moment din zi in care Bell lasa toate sentimentele sa ii inunde gandurile.
Era in casa matusii din Hogsmeade si se chinuia sa adoarma in patul cu etaj. Sora ei Rose dormea dusa deasupra ei, respiratia fiindu'i linistita, fara urme de neliniste.
Nemairezistand, fata se dadu jos din pat si merse la dulap. Scoase o pelerina lunga, neagra, si se acoperi cu ea, dupa care isi lua bagheta si cobori. Casa era scufundata intr'o mantie de intuneric si liniste, aproape nepamanteasca. Dar ceasurile de la miezul noptii incepura sa i se para mai bune ca cele dinspre dimineata, cand panica si nelinistea o cuprindeau din toate partile.
Hotarata sa faca o plimbare prin sat, Bell iesi din casa si o lua pe aleea luminata de razele blande ale lun ii. nInsa cateva glasuri speriate o facura sa tresara si sa isi intoarca privirile infrigurate spre un grup de langa casa.
"-Cine e acolo??" intreba cercetasa, ridicand bagheta aprinsa.
"-Bell?" intreba o voce cunoscuta.
"-Tu erai, Crystal" spuse cercetasa, rasufland usurata.
Se apropie de ea si vazu ca nu era singura.
"-Prieteni, ea este Bell Evans de la Cercetasi" o prezenta Crystal, iar fata zambi in semn de salut.