Cand se lasa noaptea

[Sophia Mason]

ok... lume stiu ca ati astepta mult dar acum am venit cu un nou capitol

Capitolul 18
Te iubesc

Imi priveam reflexia in oglinda din baie. Cum puteam fi asa de prost. Pierdusem tot. Nu mai aveam nimic. Nimic! Dar cel mai ciudat e ca nici nu-mi pasa de asta.
Azi dimineata am primit o oferta de la o firma de avocatura: Un post foarte bine platiti de care aveam cu adevarata nevoie, dar nu o sa ma duc la interviu. De ce? Nici eu nu stiu.
Tot ce stiu e ca nu mai sunt in stare de nimic. Am realizat ca fara ea nu pot trai, ca o iubesc mai mult decat pe mine, ca viata mea e goala daca nu o am alaturi. In interiorul mau simteam ca si ea ma iubeste, sau poate inca il iubeste pe Filip, dar pentru mine nu conta.
Vreau asa de mult sa o vad si sa-i spun ca voi fi mereu langa ea si ca o voi iubi mereu. Totusi se pare ca ea nu ma vrea si nu pot s-o condamn.
Usa de la baie se izbeste de perete si Marius da buzna.
"-Hai ma! Iar stai aici ca un milog si-ti plangi de mila? " Nici nu stie cata dreptate are.
"-Si ce-ai vrea sa fac?"
"-Cel mai bine e sa te duci la ea si s-o saruti pasional. Crede-ma, si eu am fost indragostit de cateva ori si asta e cel mai bun lucru pe care poti sa il faci."
"-Da! In fiecare marti de la 3 la 4 esti indragostit."
Am inceput sa radem amundoi ca niste copii. Apoi marius m-a dat la o parte din fata oglinzii si a inceput sa-si admire coltii.
"-Auzi, nu crezi ca ar trebui sa-i fac mai ascutiti?"
"-Cred ca ar trebui sa ti-i infingi in fund." I-am replicat eu si am plecat rapid.
Eram hotarat. Stiam exact ce am de facut si chiar daca era nesuferit si idiot cateodata, acum, Marius a avut drepatate. Daca o iubeam, trebuia sa ma duc dupa ea. M-am imbracat repede si am iesit in viteza din apartament.
Am mers ce-am mers si am ajuns in fata blocului ei. Soarele nu a apus inca deci ea trebuia sa fie inca in casa. Am batut insistent la usa. Dar nimeni nu mi-a raspuns. Eram sigur ca ea a auzit dar nu vroia sa-mi deschida. Am asteptat jumatate de ora in fata usii ei batand din 5 in 5 minute, dar nimic.
Cred ca titusi nu era acasa, sau poate nu-i pasa de mine deloc. Am hotarat sa plec cat inca demnitatea mea era intacta, desi dupa jumate de ora nu stiu cat de intacta poate fi. Caoboram incet scarile poposind cateva secunde pe fiecare treapta.
"-Gata? Te lasi batut asa de usor? " Se auzi o voce binecunsocuta in spatele meu. M-am intors si Michelle statea in pragul usii zambind cald.
Am urcat rapid cele cateva trepte si am strans-o puternic in brate. Inima ei batea repede si ochii ei cenusii se umplura de lacrimi. Atunci am privit-o lung si i-am zis fara sa stau pe ganduri:
"-Te iubesc si nu pot trai fara tine!"
Ea a zambit si a spus:
"-Si eu te iubesc!"
Intr-un moment de nebunie, buzele noastre sau atins, eu am cazut pe pardoseala rece si nu-mi mai amintesc nimic din urmatoarele 12 ore. Tot ce stiu e ca ala a fost cel mai frumos moment din viata mea.


Sper sa va placa... cel putin asta e unul dintre capitolele mele preferate
Cu dedicatie speciala pentru Ichi [pentru ca tu pentru mine mereu vei ramne Kurosaki Ichigo [am vazut ca mai nou te cheama Matt Isildur]] Eu tin la tine oricum
de asemene dedic acet capitol lui Aly care a fost mereu langa mine si cuiva care nici nu cred ca citeste dar care m-a inspirat pentru acest capitol [ ]