Letters to you ...

[Scarlett Soul]

Draga jurnalule,

Avand atatea sentimente ascunse in mine, m-am hotarat sa ti le impartasesc...

Ma simt pierduta... Chiar daca ma aflu deja in anul II,inca simt aceasi apasare ca acum un an,poate daca iti voi impartasi tie voi scapa de aceasta urma dureroasa ramasa in mine.Voi scrie in bataia vantului pe pagini albe cu cerneala rosie, de razboi, poate asa ma voi invinge, ma voi intelege...

Trecutul meu isi pune cel mai adanc amprenta pe viata mea, pur si simplu simt ca imi scapa amintirile din locurile in care le-am ascuns cu atata grija, simt ca se intorc impotriva mea.
[color=black]Cu mult timp inainte cand eram un simplu pamantean, am inceput sa imi pun intrebari despre viata, despre destin si despre ce voi face in continuare.Peste o luna, cand tocmai citisem o carte despre magie, care a cazut intamplator in mainile mele, am intrezarit printre randuri o vraja numita Expecto Patronum, avea o denumire interesanta asa ca m-am gandit sa incerc sa o rostesc...Cand am facut-o, un tigru imens se ivi in fata mea... 'Calm,calm ', imi spuneam eu...
"Draguta pisicuta ", incercam sa linistesc eu tigrul, dar in zadar, acesta parea ca cauta dusmanul, iar cand nu vazu pe nimeni se aseza lenes in mijlocul camerei, cu capul intre labutele din fata, astfel parand supus.In acele momente de alerta maxima am continuat sa citesc cartea ca sa gasesc o vraja care sa il trimita inapoi.Ciudat lucru, nu gasi nimic, dar cu toate astea impunatorul tigru disparu din camera mea, totusi lasand un miros nu prea agreabil...
Acelea fu primul semn anormal care aparu de-a lungul anilor.Parintii ei devenea din ce in ce mai nelinistiti, iar apoi pur si simplu ziceau ca 'monstrul', cum ma numeau ei, nu era a lor,ziceau ca nu stiu cum a aparut in familia lor.Auzind aceste vorbe am plans pana simteam ca imi explodeaza capul, am tipat si am blestemat faptul ca eram pe cale sa devin o vrajitoare, dar nimic din toate astea nu ma ajuta.Ma simteam ca un inger cu aripile rupte, cazut la pamant, fara nici o cale de scapare...

Atunci hotarasem sa plec si sa nu ma mai intoarc, macar pentru o vreme...Primele nopti mi le petrecusem sub un vagon abandonat din gara, fara mancare, apa sau ceva care sa ma incalzeasca, doar cateva felii de paine care le sterpelisem de acasa.Acolo ma gasise, cu siguranta un domn, sau un inger nu mai stiam, fusesem mult timp incostienta.
Tot ce imi aminteam era ca apoi ma aflam in brate la cineva,era un baiat, parea a fi destul de necomunicativ asa ca iarasi eu am fost cea care a inceput:
"Unde ma aflu,cine esti?", zbura o ploaie de intrebari spre saracul baiat.
"Te afli in asteptarea trenului spre Hogwarts, scoala de magie...iar eu sunt Aerys ", zise el cu o voce blanda.
"Cred ca acum sunt mai bine", am spus din nou eu incercand sa ma ridic, dar in zadar caci eram prea slabita.Spre norocul meu Aerys facu o vraja vindecatoare prin care ma simteam ceva mai bine, asa ca am inceput sa ma plimb dea lungul peronului, unde am dat peste Bell,Katherine,Polly,Kasumi si in cele din urma Aimi...apoi incepu viata mea la Hogwarts, in orice caz mult mai colorata...