camera necesitatii, prieten de nadejde

[Hayley M. Alden]

Ma plimbam disperata pe coridoarele scolii. Aveam nevoie de un loc unde puteam sa plang. Eu nu plang aproape deloc, nu sunt o fire sensibila, ci numai la ocazii speciale. Ei bine, asta era o ocazie speciala. De obicei, nu puneam la suflet de ce spunea lumea. Dar de data asta a fost mai rau... Un elev din anul VII, de la Viperini, se luase de mine, aruncandu-mi cu vopsea in cap si tot felul de alte chestii. Ma pusese intr-o lumina proasta in fata intregii scoli... Acum imi cautam un refugiu, poate si o prietena era buna... Fara sa-mi dau seama, am ajuns la etajul 7, in dreptul Camerei Necesitatii... Inca ma gandeam la un loc de refugiu pentru plans si gandire, cand o usa a aparut din senin si m-am trezit intrand pe ea...