plimbare nesigura

[Katherine Andrews]

Ceva era ciudat, nu voi intelege vreodata de ce l-a reabilitat Hayley pe acel monstru, cine stie cati oameni omorase el, ce conta daca murea el pentru ceea ce facuse? Doar nu ajunsese in Azkaban degeaba. Acum dupa ce fusese reabilitat plecase, fugise, pentru ca 3 fete sa nu iol acuca inapoi unde ii era locul, la inchisoare.
- Acum ce facem? Daca dupa ce il invinsesem l-am ajutat sa fuga?... am zis eu cu o voce foarte rautaciosa la ultima propozitie uitandu-ma urat la Hayley. Eram nervoasa, pentru ca el scapase, si putea fi oriunde, facand orice chiar acum.
- I...Imi...Imi pare rau, a zis aceasta din urma lasand capul in jos. Stiu ca nu era suparata ca am fost eu rea, sau ca ma enervasem pe ea, sau asa, parea suparata ca EU NU INTELEGAM, nu stiu de ce, dar mie asa mi s-a parut.
- Ok, ce a fost, a fost, acum cred ca ar trebui sa aruncam medalionul asta undeva si sa plecam la scoala... ce ziceti? a zis Luna, mai consstincioasa ca noi.
- Nici gand, trebuie sa aflu ce e cu acest medalion. Daca vreti voi puteti sa plecati, a zis Hayley foarte incapatanata.
- Eu raman, nu il putem lasa pe criminalul ala sa scape atat de usor.
- Si eu! a zis repede si Luna