pe unde s-o apuc?

[Ashlee Dust]

Auzind intrebarea, m-am posomorat. Trecutul meu nu era prea frumos. Mi-am amintit de toate clipele urate. Nu vroiam sa o intristez. Insa, i-am facut pe plac si am inceput sa-i povestesc:
-Eu sunt tot din Londra. De cand ma stiu parintii m-au urat. Mereu imi spuneau ca sunt un calvar pentru ei, si in toate vacantele ma trimiteau la bunica. Stiu ca majoritatea bunicilor sunt bune, dar a mea nu era. Era chiar mai rea decat parintii... Ma punea zi de zi sa muncesc, iar daca totul nu era perfect... Ei bine, ma batea. La scoala toti ma credeau o ciudata, asa ca majoritatea se luau de mine... De aceea nu mai am incredere in mine... Imi pare rau ca a trebuit sa asculti toate acestea... Imi doresc sa nu o fi facut-o...
Am inceput sa plang, caci durerea din sufletul meu era mult prea mare. Simteam cum o parte din mine inca simtea toata suferinta de pana atunci...