Children of the damned

[Bell Evans]

ooo
dar vad multe next'uri de la tine, dess
cred ca trebuie sa ma pun si eu pe treaba in cazul asta
a fost un capitol mai..special ca sa zic asa..incarcatura emotionala a fost mult mai mare

De ce nimãnui,absolut nimãnui,nu îi pãsa de mine?De ce sfârºeam întotdeauna singurã,spulberatã de iluzii ºi slabã în strãfundurile mele?

fraza asta no comment

“-Urãºte-mã dacã asta te face sã te simþi bine”,îmi ºopti el.”ªi eu te urãsc.”
Aº fi vrut sã îi spun cât de mult îmi era silã de el.Aº fi vrut sã-I spun asta ºi mult mai multe,însã nu existau cuvinte care sã exprime furtuna din strãfundurile mele.Toate emoþiile amestecate,pierdute ºi pãrãsite în cele din urmã…
“-Pentru tot”,adãugã Chaz,vorbind încet.”Pentru cã exiºti,pentru cã te iubesc ºi te urãsc în acelaºi timp…”

faza cu "te iubesc si te urasc in acelasi timp" a fost prea tare

Sau poate cã îþi pierzi cioburi din inimã..

versul de la statusul tau

Eram damnatã sã trãiesc mereu în trecut.

damnata

Lungi ºi pierdute cuvinte…
Am fost de atâtea ori goalã pe dinãuntru…iar acum se întâmpla din nou.

sfarsitul mi s'a parut superb
deci..next??