Umbra unei lumi nevazute

[Aylee L. Lovel]

OOC:Acesta este primul meu fic. L-am scris pentru pregatirea de olimpiada de romana, dar profei nu i-a placut...

Raul tresarea sub lumina salbatica a unui soare de sfarsit de august, alergand in albia-i curata, de la marginea padurii. Stropea pietrele de pe mal, facand-o pe vulpea care statea pe una dintre ele, sa treasara. Vulpea se aseza la loc, privind apa, dar nevazand-o. Se gandea la lucrul ce o speriase.
Acel intuneric al padurii, care stii ca exista, stii ca este acolo, dar mereu te sperie cand il intalnesti. Acel lucru speriase vulpea, facand-o sa stea tremurand, pe malul raului, pe o pitra. Gandurile-i zburara inapoi in timp...
Se revazu in fata pesterii din centrul padurii. Nu mai fusese niciodata in acele parti ale padurii. Nimeni nu fusese vreodata. Intotdeauna i se spusese ca acele locuri sunt primejdioase. Totusi inainta spre pestera, picioarele supunandu-se curiozitatii, nu ratiunii. Inainta in pestera, tot mai adanc si mai adanc. La un moment dat aparu o lumina ciudata, uneori albastra, alteori portocalie, culoarea depinzand de unghiul din care priveai. Ratiunea si prudenta incercau din nou sa opreasca corpul stapanit din ce in ce mai tare de curiozitate, de dorinta de cunoastere, dar fara folor.
La un moment dat se opri privind in jur. Parea sa fie cu mult sub pamant. Nu se simtea nici mirosul vantului, nici cel al ierbii, nici macar cel al animalelor sau al padurii. Se simtea doar un miros de piatra, de umezeala si un miros ciudat, necunoscut, care ii aducea un gust amar in gura. Totusi se opri doar vre-o doua-trei minute, cat sa observe aceste lucruri si porni mai departe spre centrul pesterii, spre necunoscut. Mai merse asa, incet, timp de aproximativ o ora.
Atunci ajunse in cupola, la capatul calatoriei sale. Se uita doar o singura data la ce se afla in inima pesterii, in inima lumii nevazute, inainte sa o ia la fuga.
Insa ochii minti sale doar acum observau ce vazusera ochii sai, inainte sa o ia la goana, neoprindu-se pana cand nu iesise din padure, odihnindu-se pe malul raului.
A doua zi trecu pe acolo un vanator, care gasi o vulpe moarta, pe o piatra, pe marginea raului. Nu era batrana sau bolnava si se vedea ca nu participase de mult la o lupta. Era pur si simplu moarta...Nimeni nu stia ce se intamplase cu ea. Doar raul...Acesta curgea in continuare, povestind fiecarei pietre, fiecarui copac sau fir de iarba povestea unei vulpi.
Povestea unei vulpi care se lasase prada curiozitatii...Povestea unei vulpi care a fost condusa de un sentiment gresit...A vulpii care isi platise indrazneala cu viata...Povestea unei vulpi...