Ganduri in plina zi...

[Aylee L. Lovel]

Aylee statea intr-un copac, in Padurea Interzisa.Era sambata si nu avea de facut prea multe teme, asa ca se hotari sa stea in Padure. Mai vedea spiritul la cate unul dintre elevi, dar cand spiritele il vedeau pe al ei, fugeau, fara ca posesorii lor sa ajunga pana la viperina din copac. Apoi vazu un spirit cunoscut, care nu se sperie de ea, ba chiar se opri langa copac, ca sa astepte fata caruia ii apartinea, fata care iar visa, caci altfel spiritul ei ar fi fost unde era si corpul. Apoi ajunse si Cryss, cercetasa cu care se intelegea(pe cat se putea ea intelege cu cineva) destul de bine. Cryss nu o vazu. Dar la un moment dat se opri din mers si din visare si se intoarse brusc spre locul lui Aylee. A, aici erai,zise cercetasa.Nu te-am vazut de cateva zile prin scoala.Stiu ca nu avem ore impreuna, dar saptamana asta parca ai disparut. Aylee se uita la ea ciudat.Normal ca nu m-ai vazut...De ce m-ar vedea cineva?Eu, insa, te-am vazut de cateva ori.Doar ai ora de potiuni chiar inaintea mea.Cryss se cam holba la Aylee.Cum sa nu vada pe cineva care intra dupa ea intr-o pivnita?Dar Aylee mereu se confunda cu umbrele din jurul ei, iar pivnita potiunilor era plina de umbre.Si ce mai faci? incerca fata din anul II sa inceapa o discutie. Dar nu neaparat ca sa sparga tacerea care se instala mereu in convorbirile cu viperina, ci mai degraba ca sa isi linisteasca sufletul,caci boboaca vedea mereu sufletul unei persoane.Cum se spune ca ochii sunt oglinda sufletului, asa ochii viperinei oglindeau toate sentimentele persoanelor din jur. Si pe cand poti sa faci in asa fel incat sa nu ti se citeasca pe fata cate un sentiment, sufletul nu ti-l poti masca.

OOC:Eu trebuie sa plec, dar puteti continua voi si ma mai alatur si eu maine sau cand mai am timp