Dezvaluirile Profetului

[Raizen Isildur]

Raizen fãcu doi pași înainte și puse mâna pe dupã gâtul Kennyei râzând zgomotos. Fata se întoarse brusc cu o privire ucigașa cãtre el. Chiar și Bell se uita urât. „Oh nu.. v-am întrerupt micul duel” îi venea sã spunã, însã se mulțumi sã râdã în continuare de parcã cineva spusese o glumã foarte bunã și nu mai el se prinsese. O urmãrise pe viperinã încã de când intrase în Marea Sala și era sigur cã la un moment dat va face un gest necugetat. Tipic pentru ea. Nu era prima datã când se purta atât de copilãrește.

„Iart-o te rog, s-a trezit cu fața la cearceaf...” îi zise Raizen Bellei, oprinduse din râs
„CE AI SPUUUS ?” urlã Kennya roșie la fațã.
„Dupã cum ți-am spus.. nu se simte prea bine” mai spuse el. „Haide Kennya, ciocu' mic și joc de glezne” dupã care o prinse pe fatã de mânã și o trase cu forța de acolo.

Dupã ce o aduse înapoi la masã viperinilor se așezã lângã ea și îi îndesã un mãr verde în gurã ca sã se opreascã din urlat.

„Nu mã mai privi așa... nu rezolvi nimic duelându-te cu cercetași naivi. Ai putea sã-ți folosești energia pentru alte lucruri, maai.... interesante” zise Raizen și zâmbi larg cu un ușor iz malefic.

Nici nu realizã când palma Kennyei îl lovi peste fațã ștergându-i zâmbetul de pe buze.

„Asta pentru cã mi-ai întrerupt duelul” zise ea furioasã și îl mai lovi o datã, mai puternic ca prima oarã.
„Asta pentru ce mai e !?” întrebã Raizen indignat.
„Pentru cum mi-ai vorbit în fața tuturor.” rãspunse ea ridicând mâna sã mai loveascã o datã.
„Okey, okey, am prins ideea. Iartã-mã și pentru mãr.”
„Hm” fãcu ea adoptând o atitudine autoritarã.