Cu totii vorbim.Dar lumea, ea ce ne spune?

[Kasumi Mikoto]

Parea ca gandeste: "Mie nu imi strica vremea starea, cum vi se intampla voua..."
Erau niste ganduri triste, dar inofensive.
In cele din urma, lupul alb, imens, cu ochii mari si vinovati,incepu sa se plimbe de colo-colo pana ajunse cu labuta pe marginea prapastiei. In ziua aceea nimic nu-l mai putea speria, era mult prea abatut pentru acest sentiment, asa ca nu dadu nici o importanta unei eventuale panici si se uita adanc in golul care se afla inaintea lui, ca o mare de cuvinte.

imi place partea asta. Sa ghicesc, lupul e Kira?

Nu stiu daca se pot spune mai multe decat s-au spus deja, dar poate se pot spune altfel. Ma rog, te pricepi foarte bine la descriere. Eu nu am niciodata rabdarea de a scrie asa o chestie...

Foarte, foarte frumos si cam original
(cam original? This sounds wierd)
Te invit sa ne tratezi si pe noi cu un capitol urmator.