Dezvaluirile Profetului

[Kennya Allen]

O mare parte din viata viperinei a crezut ca este buna. Insa totul era o iluzie. Era chiar rautacioasa si plina de sine, incapatanata si mereu avea impresia ca poate sa controleze orice si pe oricine. Era o perfectionista. Iar acum simtea nevoia sa se razbune mai mult ca oricand. Se plictisise de atata "bunatate" si... drepturi pentru cei care nu merita. Lumea vrajitoreasca se deteriora cu fiecare respiratie de-a lui Potter si sustinatorii lui. Nu era oare o cauza pierduta? Iubirea si loialitatea. Niste sentimente care descriu un caracter slab ce traieste doar din speranta. Kennya prefera de o mie de ori sa se faca temuta decat iubita.

Micul de jun din acea dimineata trecuse barierele normalitatii de mult. Unii elevi erau in picioare pe banci strigand unii la altii cuvinte neintelese peste vrajile altora care se duelau. Profesorii se agitau sa ii desparta si imparteau detentii in stanga si in dreapta.Kennya rase in sinea ei. Se transformase totul intr-o revolta. Stia ca nu o sa mai tina mult circul asta, insa nu putea sa nu se bucure cand vazu rezultatul duelului dintre ea si cercetasa aia netrebnica. Ca tot veni vorba de ea, viperina o cauta din priviri la masa cercetasilor. Dupa cateva clipe indelungate o observa si apoi isi indrepta privirea si la masa viperinilor.

Era de-a dreptul scandalizata. Observa o mare de culoare rosie, galbena si albastra amestecata cu verdele viperinilor si nu intelegea cum aveau toti atata tupeu sa se aseze la aceasi masa ca ea. Era deja prea mult. Trebuia cat mai curand sa vada cine ii este aliat si cine dusman. Nu putea sa atinga aceasi bucata de lemn cu niste sange mali si tradatori de sange. Dar sa mai manance cu ei atat de aproape. Isi infrana cu greu dorinta sa-i blesteme pe toti si se uita in jurul ei ca sa intrebe cine era alaturi de ea si cine nu.