☆ Rose Evans ☆

[Rose Evans]

8 septembrie 2010...

A doua postare in jurnal.

Dear friend...

Am hotarat sa continui povestea despre Vlad, pentru ca mai e mult de povestit, si asta e singurul loc unde imi pot descarca sufletul.
So, toata vara m-am pregatit pentru excursie...O excursie care pare normala la prima vedere, o calatorie frumoasa cu matusa mea, Raluca si cu unchii mei, in Praga si Budapesta. Grozav, de abia asteptam. Pe atunci eram atat de disperata sa comunic in vreun fel cu Vlad incat am ajuns sa cred ca eram indragostita de el...Bineinteles nu eram...Era doar un sentiment pe care nu-l mai intalnisem niciodata si pe care l-am clasificat drept dragoste. Si nu m-am inselat in totalitate, era dragoste, dar nu orice dragoste, adica nu-mi placea de el de genul ca vroiam sa fiu cu el, era dragoste de frate. Dar asta nu stiam la vremea aceea, asa ca eram cam disperata. Peste cateva zile am aflta de la unchii mei ca, sper uimirea mea, vin si parintii lui Vlad in excursie, so, il iau si pe el. Mi-am zis ca asta e opportunitatea perfecta pentru a afla cu adevarat ce simte el pentru mine. Trebuie sa va amintesc ca atunci credeam ca sunt indragostita de el, asa ca probabil ca asteptam un gest din partea lui care sa-mi demonstreze ca si el ma place. Si asa vine ziua plecarii. Ne salutam timid, apoi ne urcam in masini diferite, el cu parintii lui, iar eu cu unchii si cu Raluca, apoi plecam la drum. Urmatoarele opriri au fost ciudate, insotite doar de conversatii gen Salut, ce faci? Vrei si tu?? Parca eram la Lays, nu gluma. Ma rog, in seara aia, tatal lui si unchiul meu au condus toata noaptea pentru ca vroiam sa ajungem a doua zi la Praga, asa ca am tot facut opriri de astea. Prima imbunatatire, a fost atunci cand o caprioara a sarit in fata masinii noastre si a trebui sa oprim sa prindem numarul cu scotch si sa cautam un echipaj de politie. Atunci am mai ras, am mai glumit, se schimbase putin atmosfera. Am zis ca pana la sfarsitul excursiei o sa fie mult mai bine, dar deja imi dadusem seama ca el nu simtea nimic pentru mine, adica nu in sensul ala...de indragostit. Dar nu eram dezamagita, chiar deloc...Tot ce vroiam eu era sa ma apropii mai mult de el si sa ne comportam ca niste vechi prieteni, cum eram, defapt. Vreo doua zile relatia a fost asa, mai incordata, pana cand am hotarat sa mergem la bazinul hotelului unde eram cazati. Am stat vreo dpua ore, in care ne-am mai stropit, ne-am mai jucat, oricum nu era ca in prima zi. Incepeam sa fiu din ce in ce mai fericita, dar nu eram multumita, nu inca. Zilele urmatoare tin sa cred ca ua fost mai bune, am inceput chiar sa ne inghiontim pe strada si sa glumim si sa ne gadilim... Il regaseam din nou pe baiatul pe care il stiam. Ma simteam de parca as fi regasit o comoara ingropata pe care o pierdusem de mult. Eram cu adevarat fericita si de aceea am sa pretuiesc toata viata excursia aceea.
Probabil e si varsta de vina, pentru ca Vlad s-a schimbat in mare parte din cauza anturajului..Si nah...ca de ce inveti...ca de ce nu bei si tu cu noi...ca de ce nu incerci si tu sa fumezi?? Si ca sa nu fie el fraierul s-a comformat...Si s-a schimbat. Oricum dupa ce am vorbit mai mult despre "hobbyurile" lui zilnice, ca sa zic asa, a devenit mult mai apropiat...Avea nevoie de o persoana cui sa-i povesteasca lucrurile ce-i umpleau constiinta. L-am inteles si l-am ascultat, si stiu ca nu va renunta la aceste vicii si nici la "prietenii" lui din anturaj, dar am incredere ca o sa realizeze, mai devreme sau mai tarziu, ca-si face rau singur. Am incredere in el si asta nu se va schimba niciodata.
Oricum, excursia asta a fost cu adevarat speciala, desi m-am intorsc cu o amigdalita foarte frumoasa si era sa nu mai plec in Bulgaria, dar exceptand asta, am invatat doua lucruri importante.
Faptul ca el ma considera o prietena veche caruia ii poate spune orice, si al doilea lucru, mi-am dat seama de sentimentele mele fata de Vlad. Acum stiu ca nu am fost indragostita de el. Iubirea aceea iesita din comun era pentru ca imi era dor de el si pentru ca imi faceam griji.
Nu am sa uit niciodata aceasta excursie, sunt sigura!


Acum, ca am scris lucrurile care imi treceau prin cap de atatea saptamani, par mult mai reale, mult mai adevarate.

.........................................


Pe langa povestea cu Vlad, ziua asta a fost frumoasa, intr-adevar. Si asta pentru ca mi-am petrecut-o cu nunima mea ><
Si tin sa cred ca si cea de maine va fi la fel din moment ce eu voi merge la ea.