Nu ma predau .[ fic ]

[Ashlyn Meester]

Capitolul I

Sper sa va placa continuarea. Va astept cu comentarii 3


Am pasit spre interiorul casei care arata atat de perfect. Totul era splendid, mai ales gandul ca eu chiar aveam un acoperis de-asupra capului, cel putin pentru o scurta perioada. Am privit dejur-imprejurul casei. Era mobilata foarte luxos, si modern. M-am tranit pe una dintre canapele si am rasuflat usurata. Pasi scurti si foarte grabiti se auzeau in spatele meu, se plimbau de colo-colo, incercand sa ma multumeasca.Am privit pe geamul urias. Era intuneric, 3 dimineata, afara ploua cu galeata, iar eu eram uda leoarca.

- Scuze daca iti ud canapeaua, Iz.
- Stai linstita, Chell. Fa-te comoda!mi-a spus fata, grabita.

Iz era singura mea prietena, cea cu care imi petrecusem copilaria,apoi pe la varsta de 12 ani a disparut dintr-odata din viata mea. Am aflat cativa ani mai tarziu ca se mutase in alta parte a orasului, si parinti ei nu o mai lasau sa viziteze zona in care locuiam eu.Stiam ca pot conta pe ea, stiam ca nici ea nu avea prieteni, si stiam desigur ca eram pentru ea , una din cele mai importante persoane.

- Ma bucur ca ai plecat din stresul ala, in sfarsit ,ai prins curaj sa pleci! A spus Iz, ofticata.
- Mi-a fost destul de greu.Vroiam cu o luna in urma sa plec, insa … am oftat.Insa, mi-a fost mila de Jessica. Nu stiam cu cine v-a ramane ea.
- Cu ma-sa! A tipat Iz, nervoasa. Cu ma-sa!, a repetat.
- Maica-sa e si mama mea vitrega ,Iz, am spus, linisita.
- Da, si e si matus`ta.

Adevar graia Izabella, mare adevar. Rahela Evens era trei-ntr-una pentru mine, era mama mea vitrega, era matusa mea, si era in aceelasi timp, si groaza, care mi-a dominat intreaga viata, cosmarul interminabil al intregii mele vieti. Aceasta femeie, a patruns in viata mea, intai sub forma unei dadace, o daa, era o dadaca extraordinara. O iubeam atat de mult pentru toate bataile pe care mi le aplica la varste atat de fragede. Apoi, a ajuns la stadiul de mama vitrega. Iar mai apoi, dup ace mi-a distrus aproape intreaga familie, a excelat ca matusa. Da, chiar asa. Aceasta este groaza vietii mele, Rahela, un nume atat de simplu, insa atat de complex, atat de dragut, insa, atat de meschin, atat de retras, insa cu multe secrete. Rahela a intrat in familia Evens cand aveam eu 2 ani. Tatal meu era foarte ocupat cu munca, asa ca angajat o dadaca, pe ea, Rahela.Mama murise , dupa cateva ore de la nasterea mea. Tata ma iubea foarte mult, pentru ca numa eu ii mai ramasesem, eu eram amintirea mamei, pe care o iubea tare mult.Cu chin, cu vai, am ajuns la varsta de 12 ani, cand tata a murit, nestiindu-se cauza.Pana la acea varsta, Rahela imi distrugea viata in mod mai discret, fara ca propia-mi familie sa stie. Apoi a trecut la urmatorul stadiu. A inceput sa-mi ruineze si restul familiei care mi-a ramas, fratelei tatalui meu, Joseph.Rahela si cu Joseph ‘’s-au indragostit’’ unul de altul , cu 2 ani in urma moartii tatalui meu, pe cand eu aveam 10 ani, insa au reusit ,in mod dubios sa pastreze discretia. Dupa moartea tatalui meu, nimic nu i-a mai retinut sa-si impartaseasca afectiunea unul fata de cealalt. Exact, nimieni si nimic.

- Jessica este fiica lor, nu-i asa? mi-a intrerupt Iz sirul gandurilor.
- Da, este in acelasi timp si sora-mea vitrega, si verisoara.
- Si eu care credeam ca familia mea e plina de ciudati.Macar e bine ca Jessica te iubeste. Cand v-a creste vei putea conta pe ea, indiferent de ce v-a spune scorpia.
- Stiu. Ea e singura care mi-a ramas. Insa ma doare ca e creatia Rahelei si a tradatorului de Joseph. Ahh, daca tata mai traia …

Exact. Daca tata mai traia, aceste lucruri nu se intamplau. Daca tata mai traia, eu acum eram probabil in camera mea, dormind, sau gandindu-ma la ziua de maine. Daca tata mai traia, nu eram acuma, cersind mila Izzei. Daca tata mai traia, ohh, ce spun acolo ? Daca tata mai traia, probabil ca eram intr-un chin, dar nu in rahat.Dar daca mama mai traia … La acest gand, siroaie de lacrimi au inceput sa-mi curga din ochi. Imi ardeau obrajii de durere. Sufletul imi plangea. Nu stiam cum sa-mi scot acea durere, care inca se mai simtea adanc acolo. Care nu stiam daca avea vreodata sa iasa. Poate avea ocazia sa explodeze, insa daca era asa… Explodam si eu odata cu ea… Si nu mai ramanea nimic din mine. Poate doar un mic biletel, pe care sa scrie ‘’Nu scapati asa usor de mine’’…