-- Forever Together --

[Isabella River]

Nu, Helena, nu il abandonez.
Doar ca am trecut printr-o perioada in care mi-a lipsit si cheful de scris.. si inspiratia. Nu spun ca acest capitol e cel mai reusit din lume, dar.. mna, sa nu ma impuscaaati.

-- Capitolul II - "Aºa începe totul.." --

Pentru Helena, pãstaia mea, pentru cã dacã nu scria ea în acest topic.. nu cred cã mã mai apucam de scris. Mulþumesc.



O zi însoritã în Seabrook. O zi de varã. Prima zi de varã, de fapt.
Mi-am trecut mâna prin pãrul nu prea scrut ºi roºcat, ridicându-mi ochelarii de soare de pe ochi.
- Am ajuns! spuse fericitã mama mea în timp ce cobora din maºina neagrã ºi privea mândrã, cu mâinile împreunate, la casa ºi curtea imensã, în stil regesc, ce se întindea în faþa noastrã dupã porþile din fier negru.
Am închis portiera maºinii în urma mea. Warro sãri ºi el de pe bancheta din spate ºi se scuturã puþin fericit cã lãbuþele lui atingeau din nou iarba. Warro.. labradorul meu alb de doi ani.
Sã vãd cum un labrador aleargã prin curtea imensã.. Era superb.
O varã acolo, doar cu familie ºi prietenii va fi foarte relaxant. Casa aceea îmi era foarte cunoscutã. Venisem ºi anul trecut aici, însã nu stãtusem decât o lunã.
Chiar dupã ce mi-am desfãcut bagajele, am primit o vizitã de la Anna ºi Tom, cei mai buni prieteni ai mei din copilãrie.
Da.. copilãrisem în Seabrook. Dar în urmã cu trei ani, tata a primit o slujbã nouã, aºa cã am fost nevoiþi sã ne mutãm. Reveneam aici doar pentru vacanþe ºi concedii.
Înainte sã ies în curtea din spate, unde mã aºteptau cei doi, am aruncat o privire în oglindã. Fata de doar 17 ani, roºcatã cu ochi albaºtri ºi piele albã mã privea zâmbind.
Am tras aer adânc în piept ºi am coborât scãrile de marmurã.
- Cei trei prieteni ai dumneavoastrã vã aºteaptã pe terasa din spate, domniºoarã Royal. mã informã Katy, servitoarea.
M-am încruntat curioasã. Trei? Pãi cine mai putea fi cu Anna ºi Tom? Când am ieºit din casã am simþit adierea blândã a unei brize liniºtite de varã ce purta cu ea parfumul unui nou început..
Anna nu se schimbase deloc. Pãrul brunet ºi ochii negri rãmãseserã la fel. Tom pãrea la fel de glumeþ ca înainte, iar.. lângã el stãtea un bãiat înalt, blond, cu ochii verzi ºi avea o expresie superioarã, oarecum plictisitã.
- Senna! fu singurul lucru pe care l-am auzit înainte de a simþi braþele firave ale Annei în jurul meu.
- Anna! Mã bucur atât de mult sã te revãd.
- Oh, ºi noi, Senny, ne-ai lipsit mult.
- Bun revenit, Senna. mã salutã Tom.
Am observat mâinile lui Tom ºi Anna împreunate armonios. Am privit lung ºi am zâmbit, apoi i-am aruncat Annei o privire care spunea „Trebuie sã îmi spui absolut tot!” Ea chicoti ºi aprobã scurt din cap.
- Hei, Warro. se aplecã Anna sã mângâie labradorul ce venise lângã noi pe nesimþite.
Mi-am plecat privirea spre al doilea bãiat ce stãtea pe scaun relaxat încã privind totul cu un aer de superioritate.
- El e vãrul meu, Alec. îl prezentã Tom arãtând cu un gest plictisit spre el.
- Încântat, Senna. vorbi Alec într-un sfârºit.
Se ridicã dintr-o miºcare agerã ºi îmi sãrutã mâna. Dupã gesturile lui mi se pãrea cã era doar un alt tip imatur ºi genul acela „Sunt cel mai tare.”

- Asta credea bunica Senna despre tine, bunicule? întrebã Zoey uimitã.
- Ce pot sã spun, draga mea, adevãrul e cã nu pãream prea îngrijorat de lucrurile care se petreceau în jurul meu. am rãspuns zâmbind.