Tu esti eu!Eu cine sunt?

[Layla Wong]

Suntem in toamna 2009.Afara nu e soare si ploua,norii negrii s'au adunat peste noapte acoperind orasul ei.O fata ce nu isi stia soarta mai bine decat altcineva.A iesit pe strazile pusti si incet s'a pierdut prin ceata.
"-Trebuie sa ma plimb altfel voi indebuni.Simt ca gandurile mele ma ucid."
A continuat sa se plimbe.Pasii ei marunti se auzeau pe astfalt.Se plimba cu pasii ei de tango amintind despre problemele ei.Ea este o fata trista si singuratica.Desii pare vesela tot timpul, are mari probleme in sufletul ei deja pustiu.S'a asezat pe o banca si si'a aprins o tigara.S'a uitat spre cer si a suflat fumul spre stele sperand ca va primi ceva semn.Dupa un timp a incercat sa isi puna un scut ce s'o apere de sentimentele ei puternice.Era un zid de fier ce nu lasa sa treaca oricine peste ea.
"-Cu un caracter de fier as fi ruginit pana acum,dar am trecut peste apa,foc,praf si fum."
Atunci tigara a alunecat printre degetele ei si s'a rostogolit pe jos.Dupa tigara a inteles repede ca a urmat ea.Fata a cazut de pe banca si a fost furata de lumea viselor.

A urmat o scurta vreme de liniste pana cand

"-Iar ne intalnim deci!"zise o voce usor sarcastica.
Ea stia deja cine e.Nu o deranja de data asta prezenta lui.A inteles destul de repede ce s'a intamplat,dar nu avea putere sa raspunda.
"-Ce faci pe jos?A cazut tigara si te'ai gandit sa ai aceeasi soarta?"
Vocea a inceput sa rada.Faptul ca el radea a facut'o pe fata sa tresara imediat.
"-Nu!Am cazut pentru ca ma simnt slabita,si fara putere."
"-Slabiciunea ta este in puterea mea."
"-Te hranesti din suferinta altora?"a intrebat ea revoltata.
"-Nu suferinta altora,doar suferinta ta."

Cat timp ea era in lumea ei de vise,oamenii treceau pe strada fara ca s'o observe.Era ceva normal sa lasi un om la pamant?Nu era.Dar traim intr'o lume indiferenta.Indiferenta vine de la inresponsabilitate.In fata cui sa fi responsabila daca pentru altii esti indiferenta.

"-Nu mai sufar.Am trecut peste el si peste toti care m'au tradat."
"-Minti.Visele tale se lovesc de ziua de maine."
"-Maine."
"-Maine te vei duce la el si ii vei spune cat de nenorocit este el."
"-Nu vreau sa jignesc pe nimeni.Eu am trecut de asta,el a trecut de mult peste.Nu mai avem ce discuta."
"-Doar priveste."

Asta a fost ultimul cuvant ce a zis.Fata incet,incet si'a deschis ochii si a vazut ca tigara s'a stins de mult.Probabil se intreba de cat timp statea pe jos fara sa se miste.S'a ridicat si s'a scuturat de praf dupa care a plecat mai departe pe drum.Nimeni de pe drum nu a observat nimic.Timpul decurgea in ritmul obisnuit fara ca sa fi fost intrerupt de nimic sau nimeni.


A doua zi

Soarele batea in gemul ei.Nu ii venea sa se trezeasca din pat.S'a uitat la ceas si era ora 6:31.Trebuia sa se duca la scoala asa ca a fost nevoita sa se trezeasca.A coborat din pat si s'au dus la baie.S'a imbracat in blugii ei preferati si bluza ei roz cu nasturi.Nu avea nici un chef sa se imbrace cu atentie asa ca si'a pus bratara ei de piele si medalionul cu semne ciudate.Tinuta nu se potrivea deloc cu accesorile dar putin ii pasa.A plecat de acasa trantind usa dupa ea.
Pe strada era agitatie mare.Elevii mergeua la scoala,iar adultii mergeau la lucru.Asta era ceva obisnuit in viata,si de asemenea ceva monoton.Tot drumul spre scoala se gandea la ce s'a intamplat cu o seara inainte.
Cand a ajuns in clasa toata lumea o intampina cu bratele deschise.Ea parea vesela si asa a si vrut sa para.
"-Buuuna dimineata la toata lumea!"a strigat ea dupa care a inceput sa rada.
Toata clasa i'a raspuns inapoi.Incet s'a indreptat spre banca ei cand cineva a prins'o de mijloc si a tras'o in spate.Un pupic nevinovat i'a scapata pe obrazul stang a fetei.
"-E buna dimineata, nu?"a intrebat o voce de baiat.
Ea credea ca halucineaza din nou,dar cand s'a intors a dat ochi in ochi cu un baiat.Nu s'a putut abtine sa nu zambeasca.Cand a vurt sa raspunda a aparut dubla ei personalitate.
"-Lasa'ma in pace!"
"-Ce ai?"
"-Esti un dobitoc.Nu ma mai atinge ai inateles?"

"-Taci din gura si dispari acum!"a strigat fata cu voce tare.
Toata clasa s'a uitat la ea ciudat,iar baiatul a inceput sa rada.
"-Eu te ajutam."a zis vocea."-Te minte."
'-Zambesc chiar daca stiu ca ma minte.Prefer sa'l cred decat sa simnt ca'l pierd.'
Si cu asta s'a asezat in banca sperand ca toata lumea sa uite ce sa intamplat.Isi dorea sa fie oriunde altundeva.