Not myself anymore

[Sophia Mason]

sunt asa de fericita sa vad ca inca mai e cineva care asteapata. stiu ca nam mai postat de o luna dar..... sper ca nu sunteti suparati pe mine

Capitolul IV-Partea I
Me, myself and I
[By Sophia]

Hai sã fim serioþi, o divã trebuie sã se lase aºteptatã ºi în ochii tuturor eu sunt diva, dar nici chiar în halul ãsta. Aºtept de cincisprezece minute. Chelnerul de la Fabiolo's aproape cã nici nu m-a lãsat sã intru, dar noroc cã i-am spus cã iau masa cu Destiny Mayer, adicã eu, adicã clientã fidelã a restaurantului, cã dacã nu, aº fi aºteptat afarã.
Uite-o cã vine! Încep sã zâmbesc când îmi vãd corpul pãºind graþios printre mesele din restaurant.
-Buna! zic eu repede cand o vad ca se apropie.
Ea inghite in sec si se asaza pe scaun.
-Uite, nu înþeleg cum poþi fi atât de calmã, spune ea, fiind evident deranjata de situatie.
Eu ii zambesc dulce si o privesc pentru o secunda. Oh, Doamne, sunt asa de frumoasa. Si e chiar placut sa poti sa iti privesti chipul. Adica inainte faceam asta tot timpul, dar era intr-o oglinda. Acum, e diferit, e un sentiment nou pe care nu l-am mai simtit.
-Pãi ºi tu ar trebui sã fii la fel, altfel din cauza ta voi avea riduri înainte de treizeci de ani.
-Vorbeºti serios? se uita lung la mine apoi schimba rapid subiectul. Ascultã, trebuie sã gãsim o soluþie încât sã ne schimbãm înapoi.
-Pãi întâi trebuie sã gãsim motivul pentru care suntem asa. Altã soluþie inteligentã oferitã de mine.
-Cred cã deja ºtiu cum s-a întâmplat asta. ªi eu ºtiam în interiorul meu dar eram sigurã cã nu are cum sã fie adevãrat. Aseara mi-am pus o dorinþã....uitându-mã la o stea cãzãtoare ºi.....
-ªi eu la fel! Am întrerupt-o eu imediat ce am auzit. Deci se pare cã bãnuiala mea e adevãratã.
-Stai..... Ce-ai zis?
-Am zis cã...
-Am auzit ce-ai zis! spune ea pe un ton superior. ªi tu þi-ai pus o dorinþã, deci.... asta trebuie sã fie. Din nu ºtiu ce motiv, expresia asta arãta foarte ciudat pe faþa mea. Sã þin minte, sã nu mai am idei geniale dacã nu vreau sã arãt aºa. Ne-am pus amândoua aceiaºi dorinþã... probabil în acelaºi timp ºi.... s-a îndeplinit.
OK. Ce zicea fata asta avea sens ºi trebuia neapãrat sã ne luãm vieþile înapoi.
-Pãi, e simplu... Gãsim o stea cãzãtoare, ne punem iar dorinþe ºi gata, revenim la normal.
-Asta e o idee bunã... În sfârºit cineva îmi recunoaºte meritele. Dar ar fi o micã problemã: aia nu era o stea cãzãtoare! Ce dracu putea sã fie aia dacã nu o stea cãzãtoare? Ai auzit vreodatã, din întâmplare, de cometa Vera?
-Nu.....Ar fi trebuit? Ce naiba sunt eu? Un ºoarece de bibliotecã?
-Oricum, am fãcut acum un an un proiect despre ea la ºcoala ºi ºtiu tot ce se poate ºti. E o cometã foarte ciudatã. Se vede pe cerul din emisfera nordicã în fiecare an timp de 3 sãptãmâni.
Deci, mare brânza, mi-am pus dorinþa la o cometã ºi nu la o stea cãzãtoare... Nu înþeleg care e diferenþa.
-Pãi... ºi ce e aºa greu? Disearã ne punem iar dorinþele.
-Nu se poate. Am auzit eu cumva greºit? Tocmai a zis cã nu se poate? Eu nu mai înþeleg nimic. Cometa aia face înconjurul pãmântului cu o anumitã vitezã ºi combinat cu viteza de rotaþie a pãmântului ºi latitudinea noastrã ...OK, aici m-a pierdut ...o sã fie vizibilã pe cerul nostru o datã la 604.800 de scunde.
M-am uitat la mine, sau la ea. Fata asta e un calculator cu picioare.
-ªi asta ce înseamnã mai exact? am întrebat eu nedumerita.
-Asta înseamnã cã n-o s-o vedem pana sãptãmâna viitoare.
-Ce!? Dupa ce cã m-a ameþit cu calculele ei, acum îmi spune cã mai dureazã o sãptãmânã pânã sã ne punem dorinþele iar.
-Cum ai auzit. O sã mai dureze încã ºapte zile.
-Asta nu se poate. Trebuie sã spunem cuiva....trebuie sã se poatã face ceva! Eram disperatã, îmi vroiam viaþa înapoi.
-Þi-ai pierdut minþile?! Nu putem sã zicem nimãnui. O sã creadã cã am înebunit.
-O sã le explicãm totul ºi vor ºti cã nu suntem nebune. Încã o sugestie extraordinarã din partea mea. Adicã trebuie sã facem ceva.... nu mai pot trãi aºa.
-ªi vor face teste pe noi ca sã descopere cum a fost posibil sã se întâmple asta, nu? Ascultã-mã, cel mai bine e sã nu zicem nimic ºi sã.... sã ne prefacem. Ce?!
-Ce?! Adica sã mã prefac cã sunt tu. Am început sã râd nebuneºte. Asta nu se putea. Tu eºti nebunã?! Cum sã facem asta?
-Simplu. În primul rând nu trebuie sã ne pierdem calmul.
Am început sã trag aer adanc în piept ºi sã numar în minte. 1....2....3....4....Gata, m-am mai liniºtit.
-...Acum trebuie sã gãsim o modalitate prin care sã nu-ºi dea nimeni seama de schimbare. Trebuie sã-mi zici în amãnunt totul despre viaþa ta. Iar eu îþi voi spune despre a mea. Încep sã cred cã fata asta chiar e nebunã. Adicã, asta nu e posibil. Toatã lumea o sã-ºi dea seama. ªi e destul de curios cum s-a gândit ea la toate. Dacã asta e o conspiraþie împotriva mea ca sã-mi ia locul ºi sã-mi distrugã viaþa?
Dar m-am conformat. În fond ºi la urma urmei, avea dreptate. Sã ne comportãm ca ºi cum nimic nu s-a întâmplat e singura soluþie. Deci, mi-am petrecut urmãtoarele 2 ore explicându-i tot ce trebuie sã ºtie despre mine ºi cum sã se comporte ca sã nu ne dea de gol. Mi-am dat seama cã viaþa mea nu e aºa de complicatã pe cât pare sau pe cât se crede. Adica, tot ce are ea de fãcut este sã se plimbe în jurul oraºului în fiecare zi de la ºcoalã la revistã ºi de la revistã acasã. Acasã n-o s-o descopere nimeni. Mama ºi tata sunt prea ocupaþi. Iar la revistã n-o sã fie nevoie de cine ºtie ce cunoºtinþe ºi dacã are vreo nelamurire....îl are pe Chace. Sã fim serioºi, ºi eu aº fi pierdutã fãrã el. Singurii care ar putea descoperi schimbul este Andrew ºi prietenele mele, dar cred cã dacã învaþã jurnalul meu pe de rost se poate descurca.
Pe de alta parte eu am o gramadã de chestii de învãþat. Viaþa ei nu e aºa de organizatã ca a mea. Mi-a dat orarul ei de la ºcoala, mi-a facut lista pe un ºerveþel cu toate persoanele pe care ar trebui sã le cunosc ºi cu toþi prietenii ei. În plus trebuie sã mã trezesc la 6 dimineaþa sã plimb potaia aia care nu mã place deloc.
Dupã ce am lamurit tot ce aveam de lamurit a venit timpul sã plecam. Ce naiba, trecusera douã ore.
-Cere nota! i-am zis eu imediat ce a terminat ca sã nu înceapã din nou.
-Poftim?! Eu nu ºtiu cum se cere o notã, niciodatã nu cer eu nota!
-Bine, tot eu trebuie sã o fac ºi pe asta! Am chemat chelnerul ºi ne-am grabit sã plecãm. Eu acasã la ea; ea la întâlnirea cu Andrew.
Ieºind pe uºa restaurantului îmi vine în minte o întrebare:
-Auzi? Am ºi eu o nelãmurire. Tu chiar ai facut calculul ala pe loc?
-Nu, zice ea indiferentã. Am calculat în taxi.

Capitolul IV-Partea a II-a
Me, myself and I
[By Alice]

Un claxon puternic mã trezi din visare. Am tras aer adânc în piept ºi am ieºit afarã. Soarele dimineþii fãcea ºuviþele blonde ale lui Destiny sã strãluceascã. Grãdina amenajatã în faþa casei era una extraordinara, flori de toate culorile împrospãtând aerul cu parfumul lor. Taxiul mã aºteaptã la capãtul aleii, aºa cã grãbesc pasul, urc repede pe bancheta din spate ºi zic:
-Bunã ziua! La Fabiolo's, în centru vã rog.
-Sigur domniºoara!
ªi am pornit. Ce oare se a întâmpla cand mã voi vedea pe mine la o masã într-un restaurant, doar cã din corpul altcuiva? Nu poate fi bine. ªi cum ne vom putea schimba la loc? Cine ºtie când vom mai gãsi o altã stea cãzãtoare? Dar nici nu puteam sã mã gândesc, radioul era pornit. Vai de mine, un post de ºtiri. Ei bine, nu pot face nimic, decât sã ascult ºi sã vãd ce se mai întâmplã în lume.
"Cometa Vera s-a arãtat încã o datã cerului american, în timpul nopþii trecute,...."
Mai mult nu a trebuit sã aud. ªtirea asta îmi dãdu profund de gândit tot drumul, încât nici nu eram atentã când taximetristul s-a întors la mine ºi mi-a spus:
-Gata domiºoarã. Domniºoarã! Îmi datoraþi 17 dolari. Scot din portofel bancnota de 20 ºi i-o pun în mânã ºoferului.
-Mulþumesc! La revedere! ªi cobor repede din taxi. În faþa mea, o clãdire imensã, cu ghivece de flori sub geamuri, cu un covor roºu la intrare ºi un scris înclinat deasupra uºii, îmi indicã unde mã aflu. Intru în restaurant emoþionatã. Mã vãd stând la o masã luminatã, de sub fereastrã. Ce poartã în picioare! Vai de mine, mama o sã mã omoare!
Se pare cã ºi ea m-a vãzut, fiindcã zâmbea cu gura pânã la urechi. Mã îndrept spre masã, iau loc în scaun ºi zic repede, ca sã nu mã întrerupã.
-Bunã! mã întrerupse. Prea târziu.
-Uite, zic eu agitatã, nu înþeleg cum poþi fi atât de calmã.
-Pãi ºi tu ar trebui sã fii la fel, altfel din cauza ta voi avea riduri înainte de treizeci de ani.
-Vorbeºti serios? Îmi zâmbi angelic. Ascultã, trebuie sã gãsim o soluþie încât sã ne schimbãm înapoi...
-Pãi întâi trebuie sã gãsim motivul pentru care suntem asa, mã întrerupse din nou. Avea de gând sã facã un obicei din asta?
-Cred cã deja ºtiu cum s-a întâmplat asta. OK, acum urma sentinþa. Aseara mi-am pus o dorinþã....uitându-mã la o stea cãzãtoare ºi.....
-ªi eu la fel!
-Stai..... Ce-ai zis?
-Am zis cã...
-Am auzit ce-ai zis! OK, deci nu e în totalitate vina mea. ªi tu þi-ai pus o dorinþã, deci.... asta trebuie sã fie. Ne-am pus amundoua aceiasi dorinþã... probabil în acelaºi timp ºi.... s-a îndeplinit. Mult mai logic decât mi s-a pãrut în taxi.
-Pãi, e simplu... Gãsim o stea cãzãtoare, ne punem iar dorinþe ºi gata, revenim la normal. Vroiam sã-mi dau o palmã peste frunte, dar nu vroiam sã sarã cu gura pe mine cã îi pãlmuiesc dragul ei cãp'ºor.
-Asta e o idee bunã, zic eu zâmbind. Dar ar fi o micã problemã: aia nu era o stea cãzãtoare! Ai auzit vreodatã, din întâmplare, de cometa Vera? Te rog zi "da"!
-Nu.....Ar fi trebuit? Eu ºi norocul meu! Acum trebuie sã îi explic tot ce ºtiu?
-Oricum, am fãcut acum un an un proiect despre ea la ºcoala ºi ºtiu tot ce se poate ºti. E o cometã foarte ciudatã. Se vede pe cerul din emisfera nordicã în fiecare an timp de 3 sãptãmâni.
-Pãi... ºi ce e aºa greu? Disearã ne punem iar dorinþele. Deci se pare cã eu chiar trebuie sã-i explic tot.
-Nu se poate, zic eu scurt. În momentul ãla i-a cãzut faþa. Adicã faþa mea. Cometa aia face înconjurul pãmântului cu o anumitã vitezã ºi combinat cu viteza de rotaþie a pãmântului ºi latitudinea noastrã...Clar am ameþit-o...o sã fie vizibilã pe cerul nostru o datã la 604.800 de scunde.
-ªi asta ce înseamnã mai exact? Expresia de pa faþa mea e de milioane. Puteam sã pun pariu cã nu ºtia cât înseamnã asta.
-Asta înseamnã cã n-o s-o vedem pana sãptãmâna viitoare. Mister elucidat.
-Ce!?
-Cum ai auzit. O sã mai dureze încã ºapte zile. Vorbesc cumva limbi strãine?
-Asta nu se poate. Trebuie sã spunem cuiva....trebuie sã se poatã face ceva!
-Þi-ai pierdut minþile?! Nu putem sã zicem nimãnui. O sã creadã cã am înebunit.
-O sã le explicãm totul ºi vor ºti cã nu suntem nebune. Da, bunã idee, ºi vom ajunge ºobolani de laborator.
-ªi vor face teste pe noi ca sã descopere cum a fost posibil sã se întâmple asta, nu? Ascultã-mã, cel mai bine e sã nu zicem nimic ºi sã.... sã ne prefacem. Ce tocmai am zis mai mult ca sigur o sã o înnebuneascã.
-Ce?! Adica sã mã prefac cã sunt tu. Tu eºti nebunã?! Deci tot eu sunt nebuna! Cum sã facem asta?
-Simplu. În primul rând nu trebuie sã ne pierdem calmul. Acum trebuie sã gãsim o modalitate prin care sã nu-ºi dea nimeni seama de schimbare. Trebuie sã-mi zici în amãnunt totul despre viaþa ta. Iar eu îþi voi spune despre a mea.
ªi asta am ºi fãcut. Trecuserã douã ore. Douã ore în care am stat în restaurantul ãla ºi i-am povestit toatã viaþa mea, ºi tot ce trebuia sã ºtie. ªi ea mi-a povestit viaþa ei. ªi e incredibilã. Vreau sã spun, fata asta are tot ce ºi-ar putea dori cineva vreodatã. Chiar mai mult. ªi mi-a zis cã învaþã bine la ºcoalã. Ceea ce e excelent. Asta înseamnã cã domniºoara balon de sãpun nu o sã-mi ameninþe succesul academic. Sper totuºi sã nu se ia la harþã cu Maddison, i-am interzis strict acest lucru. Dar nu ºtiu câte din interdicþiile mele le-a auzit. ªi i-am fãcut ºi o listã cu orarul meu pe toatã sãptãmâna, nu e greu deloc, sper doar sã se descurce. Într-un final, dupã ce studie lista cu atenþie se uitã la mine ºi îmi zise:
-Cere nota! Ce sã fac!
-Poftim?! Eu nu ºtiu cum se cere o notã, niciodatã nu cer eu nota!
-Bine, tot eu trebuie sã o fac ºi pe asta! Auzi la ea! Mai vrea sã fac ºi pe sluga!
Ne-a adus chelnerul nota, am plãtit cu cardul fãrã sã îmi pese cã doar era al ei. Acum urma sã îºi vadã fiecare de viaþa celeilalte.
-Auzi? Am ºi eu o nelãmurire. Tu chiar ai facut calculul ala pe loc?
-Nu, zic eu indiferentã. Am calculat în taxi.