Memories before the end

[Isabella River]

Ca sa fiu sincera.. eu fost printre primii care au spus ''Da'' la intrebarea sondajului. Chiar cand ai deschis topicul am votat ''Da'' din prima, fara sa spun ceva.

Acum ca totul e bine, cred ca voi lua totul cap - coada si voi comenta asa cum se cuvine, incepand cu prologul, sis.. Sau.. uu-itoarea mea.

Let's see..

Despartirea asta avea sa fie doar o mica parte din sfarsitul dureros..dar puteam sa rezist..eram o luptatoare.

Un citat care mi-a placut foarte mult. Mai ales ultima parte, pe care am si ingrosat-o. Dovedeste cum Amy se incurajeaza pe ea insasi ca trebuie sa faca asta.. ca oricat de speriata ar fi de ceea ce avea sa urmeze.. putea sa o faca.. trebuia sa o faca.

Ma invalui intr’o privire cercetatoare, albastrul din adancul ochilor revarsandu’se peste mine.

Si asta a fost foarte frumos. Modul in care descrii totul, intr-un fel.. poetic sau.. nu stiu, ai impresia ca citesti randurile scrise unui autor celebru.

"-Plec". Am spus’o atat de sec, de parca ar fi fost unul din acele cuvinte pe care daca le rostesti de multe ori, la un moment dat isi pierd sensul.

Faptul ca a spus-o atat de repede, atat de direct a facut-o sa infrunte durerea mai repede si oarecum mai usor. Pentru ca e mai usor sa spui totul cat mai scurt si la obiect decat sa te pierzi in explicatii.. right? ><

Vedeam indoiala strecurandu’se in sufletul celei mai bune prietene, vedeam cum face toate legaturile. Dar nu puteam sa’i spun totul acum. Ar fi fost prea mult..prea dureros.

Right. Am avut dreptate. Ma simt asa mandra..

Gata..se terminase..Si parusem atat de indiferenta, incat puteai spune ca tocmai mi’am rostit replica pe o scena de teatru. O scena unde cortina avea sa se lase curand, pentru ca spectacolul se incheiase..

Un mod mai dramatic si mai extraordinar de a termina prologul nici ca se putea. Felicitari! Pe mine una, m-ai lasat in suspans.

E un prolog ce promite multe..
Si acum ar fi bine sa continui cu primul capitol..

15 septembrie..prima zi de liceu..
Eram o boboaca speriata, care isi imbraca pentru prima data uniforma.

Cred ca din moment ce si tu incepi liceul acum, te regasesti oarecum in acest personaj, nu?
Dar sper ca la tine sa fie totul bine.. si.. oricum, esti o luptatoare!

Am iesit impreuna din casa, indreptandu’ne spre cladirea care avea sa se numeasca de acum inainte “scoala”..sau “inchisoare”, “loc de tortura”, “adapost pentru ratati” cum ii spuneau altii.

Foarte tare asta.

De indata ce am intrat in curtea plina de elevi, am simtit o caldura imensa acaparandu’mi intreg corpul. Emotiile si’au facut loc prin furtuna de sentimente si au inceput sa’mi dea fiori reci pe spate.

Frumos descris. Cam asa se intampla de fiecare data.. la fiecare nou inceput.

½-Si ochii..uhhh !½ am spus eu, cand cineva se izbi in mine.
“-Aa, scuze!” spuse o voce calda, ca adierea unei zi de primavara timpurie. Era acelasi baiat care ne zambise cu putin timp in urma, prea ocupat cu telefonul pentru a se mai uita pe unde merge. “Esti bine?” ma intreba el, ajutandu’ma sa ma ridic.

Uuu, foarte interesant. Si asa s-au cunoscut Amy si Hayden. :>

“-Jane. Te deranjeaza ca Hayden a intrat in mine si nu in tine?!” am spus eu, incepand sa rad.

Wow, dura asta. :-SS

Stresant..asa puteam numi tot timpul petrecut in acea zi. Ceremonia de deschidere a anului, tot ce se intampla. Ma extenuase. Abia asteptam sa se termine totul, si sa ajung acasa.[/color]

Si sa spun: "Yeeeeey!! Am trecut de prima zi!! Acum mai raman vreo 458956 "


[quote="Bell Evans"]Un alt zgomot de pasi in spatele meu ma alerta. M’am intors brusc si am dat ochii cu un baiat. Am recunoscut ochii albastri si chipul bland, usor bronzat.
“-Amanda?!” intreba el, aparandu’i un zambet mic in coltul gurii.
“-Hayden” am rasuflat eu usurata. “Ce faci aici?!” am continuat eu, nesigura.
½-Aa, urc spre apartamentul meu ?!½ raspunse el, chicotind.

Wow, coincidenta nr. 1. :-O :>

Soc! Statea cu mine in bloc? Si atunci de ce nu il vazusem niciodata?!
“-Poate te intrebi de ce nu ne’am intalnit pana acum..abia m’am mutat zilele trecute½ murmura el, cu chipul luminat de un suras.

Tipul asta citeste gandurile ?! :-O

Era ciudat..o coincindenta prea fireasca. M’am ciocnit de el, apoi am aflat ca sta in acelasi bloc cu mine. Brusc, ochii aceia albastri incepura sa imi apara in ganduri, blocand alte idei.

Ma intreb ce se va intampla cu ei doi pana la sfarsit.. Amy si Hayden.

Ce se intampla cu mine??

Si iar [nu, nu, nu ''iar'' ci ''din nou'' =))] ne lasi in suspans.

Pai sper ca macar tu, sis, sa fi citit ce am scris eu pe aici..
Felicitari pentru noul fic! ><