De cate ori poate muri un suflet?

[Scarlett Soul]

OOC : De data asta nu o astept decat pe Aylee
Totusi sunteti invitati sa cititi RPG-ul....
Scuzati-mi egoismul


Ceasurile bateau miezul noptii, o singura fata, un singur castel, un singur loc de explorat.
Vantul , isi dadu ea seama...
O adiere usoara isi facu simtita prezenta, determinand-o sa se zburleasca.Se uita atent la peretele rece ce se afla langa ea si observa niste crapaturi neinsemnate, erau cicatrici, niste dureri vechi ale castelului care timpul le vindecase, dar niciodata nu in totalitate.
Isi trecu mana prin parul lung si saten, aranjand cateva bucle rebele, care avusera indrazneala sa o supere.De fapt nu-i mai pasa de nimic, nici de scoala, nici de prieteni, nici de ea insasi.
Inainta pana ce dadu de un perete respingator, se intoarse si privi in dreapta sa. Atunci observa coloana lunga de scari pe care tocmai o coborase, total inconstienta, fara nici o voie, de fapt fara sa aiba vreo tinta.
Izbi brutal zidul cu spatele, apoi isi folosi si mainile si incepu parca o lupta, dar in care parca se bateau doua suflete, parca ceva incerca sa iasa din ea, dar in zadar.Lupta”corp la corp” continua si fata se intoarse.Isi scoase pumnalul din buzunarul drept al robei si sfasie tabloul, lasandu-l numai fasii. Intinse mana spre centru si-si inclesta pumnul, prinzand inima din panza a picturii,lasand in urma numai crampei dintr-un om calm, care acum ajunse in pragul disperarii, pierzandu-si locul in care se simtise atat de bine pana cand Cryss nu stricase totul.
Criza de personalitate continua, tipete si urlete, gemete, pe care nici macar un animal nu le putea scoate cu mai multa pricepere, iesira din gura fetei. Un ultim strigat se mai auzi, caci imediat niste pasi hotarati si inconfundabili isi facura simtita prezenta.Stia cine era, McGonogall, profesoara de transfigurare. Inainte sa apara oricine altcineva in varful scarilor, Crystal o lua la fuga pana ce trecu de un sir lung de statui si tranti prima usa care ii iesi in cale. Brazda aerul neprimitor si nimic nu-i atrase privirea, pana cand cazu peste ceva.
“Lumos” , striga fata.
Niste ochi mari, verzi si tristi , la lumina slaba a baghetei…