De cate ori poate muri un suflet?

[Aylee L. Lovel]

OOC:scuze ca numai noi participam de data asta, dar va asteptam sa cititi

Mereu cand se ducea din pivnita viperinilor spre clasa de potiuni, trecea pe langa o statuie care tinea in mana un butoi. Intr-o noapte, ratacind prin castel, se intalni din nou cu barbatul cu butoiul. Intra in vorba cu el, iar acesta ii spuse sa se bage in butoi. Ei i se parea o cerinta absurda, dar statuia staruia, asa ca se conforma. Insa in loc sa se gaseasca intr-un loc inghesuit isi dadu seama ca era intr-un tunel. Merse pana la capat unde dadu de o usa. Usa era de fapt o pictura. Un peisaj simplu: un copac mare si batran pe un damb. Parea ceva desenat de un copil, singura diferenta fiind ca, din cand in cand, crengile copacului erau miscate de un vant slab. Era o imagine relaxanta, asa ca noaptea, cand nu avea voie sa iasa din castel, se ducea si se uita indelung la pictura. Intre timp isi dadu seama ca pictura se afla pe coridorul care ducea spre Camera Fantomelor.
Intr-o zi i se intampla ceva ciudat. Din spatele copacului aparu o femeie intr-o rochie neagra. Aceasta ii explica motivul pentru care statuse ascunsa in tot acest timp si o ruga pe viperina sa isi zica povestea. De obicei Aylee era inchisa in ea, dar de cand ajunsese la Hogwarts nu avea cui sa-i vorbeasca despre ce avea cu adevarat pe inima, asa ca i se confensa femeii din tablou, care la randul ei isi povesti istoria. In continuare, cand se simtea mai singura decat de obicei mergea sa-si viziteze prietena in linii de tempera. Nici noaptea asta nu facea exceptie, caci in momentul cand vru sa se furiseze afara din castel fu intampinata de pisica ingrijitorului,asa ca isi lua repede talpasita. Dar, in mijlocul unei fraze spuse la lumina baghetei, cineva intra in fuga peste ea, facand-o sa-si scape batul fermecat si afundand-o in intuneric. Duse instinctiv mana la cutitul de vanatoare din cizma, dar cealalta persoana isi aprinse deja bagheta si o recunoscu. Dar inainte sa spuna ceva arunca o privire prietenei sale din tablou, care se ascunse inapoi in spatele copacului. Se uita iar la cea care a trantit-o. Niste ochi mari, verzi si tristi , la lumina slaba a baghetei…Niste ochi neobisnuit de trisi pentru cercetasa care dadu peste ea. Fara sa realizeze ce face, se uita la spiritul fetei, care statea in picioare. Silueta transparenta era nervoasa, ba chiar disperata ar fi fost un cuvant mai potrivit pentru starea in care se afla Cryss. Frumoasa intrare,n-am ce zice. M-a dat pe spate, zise viperina pe tonu-i rautacios. Dar cercetasa nu-i raspunse, ci se uita intrebatoare la usa de la capatul coridorului. E Camera Fantomelor, spuse Aylee in timp ce isi lua bagheta de pe jos. Dar nu te sfatuiesc sa mergi acolo. Fantomele nu sunt prea prietenoase . Insa era prea tarziu.