De cate ori poate muri un suflet?

[Scarlett Soul]

Poc, Poc...Poc, Poc....Poc, Poc....
Asa se auzea cum inainta mult iubita lor profesoara.Dintr-o data zgomotul se opri si aceasta puse mana zgomotos pe clanta din fier dur. Cryss se tinea bine pe picioare, dar de cand mica boboaca o trase de mana nu mai scoase un sunet, insa mintea ei era la fel de activa precum rautatea Baronului.
Ii lua ceva timp sa inteleaga ca se aflau deja in coltul opus al camerei, unde, in afara de doua fete "prostute", nimeni nu se mai incumeta sa ajunga.
Un nou val de lumina inunda camera, dar de data asta nu era Aylee ci McGonogall.
Incremeni.Isi dadu seama ca nici viperina nu se simtea mai comod.
Ceva o facu sa-si prinda prietena de mana si incepura sa ingane in soapta( dintr-o carte citita recent) : "Frica este ucigasul mintii.Frica este moartea cea lenta, aducatoarea anihilarii complete.Voi infrunta frica, o voi lasa sa treaca prin mine si peste mine.Si dupa ce va fi trecut ma voi uita in urma mea...Pe unde a trecut frica nimic nu va mai fi, numai eu voi ramane. "
Nu mai avura timp pentru nici un astfel de detaliu, caci felul furtunos de a fi al sefei de casa o determina sa puna deja intrebarile de rigoare.
[...e cineva aici?..cine....elevi...arata...]
Niste franturi de discutie ajungeau la urechile fetelor, in rest nimic, NIMIC..era un lucru care le innebunea.Totul era cuprins de bezna, liniste si fantome, in rest flacara murinda a sperantei palea incet, incet, lasandu-le singure in intuneric.
Apoi un raspuns care le ucisese vointa cu totul.
"Sunt doua fete" , parea a fi raspunsul dat de Nick-Far-De-Cap.
"Poftim ???" , tipa McGonogall, asteptandu-se la acest raspuns, dar totusi fiind socata.
In secunda urmatoare sefa nu mai avea cu cine sa discute, caci toate fantomele se inlaturasera, lasandu-i loc profesoarei sa fumege nervozitatea care se alimenta din ea.
"Paharul este pe jumatate plin sau pe jumatate gol ?"
Inca cateva minute si...