Ganduri in plina zi...

[Scarlett Soul]

Era elixirul vietii, minunea ce crescuse in bezna, copilul ce crescuse din batai, orbul care nu vazuse niciodata lumea.Iubea acea floare, era atat de puternica, mai puternica decat ar fi putut fi ea vreodata, mai puternica decat isi putu da seama.Nimic nu o mai putea scoate din lumea in care se afla, o lume cladita din pasari si doruri amare. Erau intr-adevar singurele care-i puteau duce mai departe suferinta, ce era inchisa in ea cu atata desavarsire.
Se simtea zguduita, dar nu vroia sa-si revina, totusi in cele din urma se trezi, dandu-si seama ca Aylee si Ashlyn o scuturau de mai bine de zece minute.
“Cryss…Cryss, Crystal Shirley…Aloooo” , se auzi vocea ingrijorata peste masura a lui Aylee.De data asta chiar ii pasa, iar Crystal, oricat de ametita ar fi fost, nu rata acest detaliu.
Ashlyn, se repezi in fuga cu paharul cu apa, pentru care se ostenise sa faca o vraja de care Cryss nici nu stia ca exista.
Se aseza in fund si privi lumea.Totul era altfel, florile avura puterea sa se inalte, copacii isi lasara pletele in vant, iar soarele rasarise si in partea aceea pustiita.

Si toate astea atunci cand ea nu era…
Un gand trist, atat de aproape de noi...