Nu ma predau .[ fic ]

[Ashlyn Meester]

Partea II

Imi pare rau ca am scris continuarea asa tarziu. Sper sa va placa. Este un capitol mai lung decat celalalt. Soo ? Parerea voastra ?

Alergam, alergam, ma impiedicam, apoi ma sculam, inbarbatandu-ma, alergand la nesfarsit. Am privit inapoi, si nu vedeam nimic, absolute nimic, insa continuam sa alerg, fara oprire, pentru ca imi era frica. Eram speriata. Siroaie de lacrimi imi curgeau pe obrajii, fara noima, fara sens, fara motiv. Incercam sa urlu, dar nu puteam, ca si cum eram controlata de o telecomanda, si cineva pusese la sonorul minim.Incercam sa ma opresc din plans, insa nu puteam. Inca alergam, ma simteam innabusita, transpiratia imi curgea pe mine, de parca intrasem intr-un bazin cu apa. Nu stiam cum sa ma opresc, nu puteam, picioarele alergau fara mine, fara sa le controlez eu. Am apucat in graba, in timp ce alergam un lemn subtire, dar tare de pe jos, si l-am infipt in mine, crezand ca asa ma voi putea oprii. Da, intr-adevar, m-am oprit, dar de uimire, nu de durere. Lemnul statea infipt in mine, fara ca eu sa simt o durere, fara sa-mi curga sange. Il priveam cu ochii bulbucati, si il miscam prin mine. Trecuse prin abdomen, si iesise pe partea cealalta, in spate.Am inceput sa rad amuzata, cand imi dadusem seama ce se intampla. M-am piscat de obraz, si n-am simtit nimic. Am zambit timp de cateva secunde, apoi mi-am scos batul din mine, si l-am privit amuzata. Am cazut rapusa de duere, pe jos. Simteam cum toata vlaga iesea din mine, nu mai aveam nicio putere. DA, acel ceva care ma urmarea, ma prinse. Acel ceva, care era NECUNOSCUTUL.
- Ahh! am tipat, tresarind din somn.
- Chell, esti bine? Intreba Izz, plimbandu-se prin bucatarie.
- Ce se-ntampla?, am soptit, somnoroasa.
- Ai urlat. Cred ca ai avut un cosmar. Ei bine, ai adormit pe canapea. Si eu cand adorm pe canapea am cosmaruri. Nu e dovedit stiintific, dar ar trebuii!zambii fata. Ti-am pregatit micul dejun.
- La pat?am soptit, amuzata.
- Hei, hei! Pe langa ca te tin in casa mea mai ai si pretentii.
- Am glumit!, am spus, dandu-mi ochii peste cap, intreptandu-ma catre bucatarie
Un miros delicious de oua prajite si de ceai cald venea din bucatarie. Am pasit in acea camera, care arata la fel de perfect si de imaculat, la fel ca si celelalte camera din casa Izzei.Mi-a aruncat un zambet strengar, stiind ce gandesc in acel moment, apoi mi-a facut loc sa ma asez la masa. Am observant 3 farfurii in loc de una, apoi am privit nedumerita.
- Un priten de-a meu vine in vizita.., ma lamurii.Spune-mi daca e bun ceaiul.E preparat din ingredient cumparate de mine din o tara ciudata, eu le-am combinat.
Am luat o gura, apoi mi-a venit sa-l scuip inapoi, dar l-am inghitit zambind.Fata m-a privit, curioasa. I-am raspuns mangaindu-mi burta, ca si cum parerea mea era ca ceaiul era de-a dreptul gustos, cel mai bun ceai din lume. Soneria a inceput sa trangane, apoi Izz a inceput sa rada cu pofta, aratand spre cana de ceai, moment in care imi dadusem seama ca facuse o gluma.
- Sa-ti fii vazut fata. Erai atat de, ohoo, ohoo!a inceput sa rada cu pofta. Erai atat de amuzanta. M-ai mintit in fata !s-a revoltat Izz.
- Mai bine ai raspunde la usa!am spus , dandu-mi ochii peste cap.
Am indepartat linistita ceaiul, apoi am inceput sa gust din ouale prajite, care spre deosebire de ceai, erau gustoase. Am auzit pe fundal voceai Izzei tipand de fericire, si mai incet o voce de barbat matur, pe care se pare ca-l chema Max. Am privit catre farufuria lui cu mancare, apoi am luat ceasca lui de ceai, si am sorbit cu pofta din ceaiul lui, care avea acelasi gust oribil ca al meu. ‘’Ahaa, si lui vrea sa-I faca farse!’’,am gandit amuzata, apoi m-am ridicat si am luat amandoua castile si le-am varsat in chiuveta. Izz si pritenul ei tocmai intrau in bucatarie, si ma priveau nedumeriti.
- Buna! ? a spus incurcat barbatul.
- Buna.. , am soptit. Eu sunt Chellind Evens.
- Max.., a raspuns barbatul. Imi pare bine.
- Hei, hei. Destul cu asta !a tipai Izz. Maxxie, hai sa gusti din ceaiul meu fabulos! Mi-a facut Izz cu ochiul.
- Prea tarziu!am spus, luand o pozitie amuzata, cu mainile incurcisate. L-am varsat in chiuveta.
- De ce ai face asa ceva?au intrebat amandoi deodata, dezamagiti.
- Pentru ca tu Max, te puteai intoxica, si eu nu vroiam sa o vad pe nebuna asta facand o farsa din nou!,am spus, plictisita. Eu va las sa va vorbiti. Plec in camera de sus, cea de oaspeti!am spus, indepartandu-ma de ei.
Am urcar linistita pe scari, cu capul in jos, gandindu-ma la Izz. Cate avea ea! Cate, si cate. Avea prieteni, avea fericire, avea bani, avea sanatate, avea casa. Insa singurul lucru pe care nu-l avea era o familie, la fel ca mine. Insa, spre deosebire de mine, ea considera ca toti prietenii ei de incredere erau familia mea. Insa eu pe cine puteam sa consider familia mea? Posibil pe Jessica si pe ea, pe Izz.Cam atat aveam eu in lumea asta.Si incercam sa ma multumesc, asa cum reusise si Izz. Am intrat in camera, si m-am tranit pe patul urias si confortabil. Izz fusese mai desteapta ca mine. Problemele ei de familie erau aproape ca ale mele. Tata lei se recasatorise cu o nebuna, profitoare, si au facut 4 copii, in afara de ea. Insa, ea fusese desteapta, in fiecare luna de la 10 ani incepand isi tinea alocatia stransa. Cei 200 de euro, in fiecare luna, timp de 8 ani insemnau ceva. Ea in prima zii in care facuse 18 ani deja please din acel calvar, si de 2 ani, traia fericita, parca renascuta. Trebuia sa fac si eu asa. Eu asteptasem inca un an, dar nu pentru mine, ci pentru ca Jessica sa creasca, sa isi aminteasca de mine.
- Tring, tring,tring! a inceput telefonul sa-mi sune.
L-am privit socata, uimita, devastata. De cateva secunde tot citeam acelasi lucru, si parca nu pricepeam, nu puteam sa pricep, creierul meu nu aceepta aceasta informatie. ‘’Apel in asteptare de la Rahela E.’’. Ce isi dorea ? De ce ma suna? Oare ii era Jessicai dor de mine? Nu.. Nu.. Imi spuneam linistita, respingand faptul ca Rahela incerca sa fie buna cu mine. Refuzam acest lucru. Nu stiam ce sa fac. Sa raspund? Sa nu raspund? Probabil ca vroia sa vada daca mai eram vie, ei bine, puteam sa o intristez cu ceva azi, dandu-I o veste proasta, da, ERAM inca vie.
- Da..,am raspuns.
- Buna Dimineata, Chellind!am auzit vocea ignoranta, care ma trezea in fiecare dimineata din viata mea. Am sa iti dau o veste proasta.
O veste proasta avea sa-mi dea? Ma gandeam amuzata. Parca eu trebuia sa ii dau vestea nasoala. In fine, insemna ca nu trebuia sa se intereseze de viata mea. Am asteptat linsista sa continue.
- Ahh, esti sigura ca vrei sa afli ? ma intreba sfioasa, apoi continua, vazand ca nu raspund. Joseph a murit.
- Cee? Am urlat, disperata, picand din pat. Si pe el? Am inceput, apoi simteam cum nu mai am putere sa ma ridic de jos. Si pe el l-ai omorat!? Javro, javro, javro! Esti o javra!
- Nu are rost sa ma invinuiesti pentru asta !a spus cu o voce calma. A murit de cancer. Nu cred ca eu i-am cauzat cancerul ,draguta.Ar fii bine sa treci pe aici. Cam pe unde e..?
Am inchis telefonul. Cateva minute am stat intinsa pe jos, langa pat, nesimtindu-mi nicio parte a corpului. Numai limba puteam sa mi-o misc. Ochii imi erau inchisi, si nu ma straduiam sa mii deschid. Degetele mici incercam sa mi le misc, insa nu simteam nimic. Eram devastata. Cum putea sa moara si el?De ce? Acum urmam eu sa mor in familia asta ? Asa era blestemul ? Asa ne era sortit.Nu, eu nu mai faceam parte din familia Evens. Nu mai vroiam sa dau ochii cu niciunul din Evens-ii, nici macar cu Jessica. Era mai bines a dispar din viata ei, asa era si mai corect.M-am imbarbatat, si mi-am revenit, ridicandu-ma de pe jos linistita, cu zambetul pe buze ca si cum nimic nu se intamplase.Izz batuse la usa, speriata, nestiind ce se intampla. Am deschis usa, zambind, si am poftit-o inauntru.
- O sa-mi spui ce ai de gand?m-a intrebat
- Adica?am raspuns cu o intrebare.
- Adica.., am fost la usa. Am auzit tot. Te-a sunat scorpia?
- M-a anuntut ca a murit Joseph ..
- Ceee?m-a interrupt.
- Nu-i nicio problema. A fost un tradator. L-a tradat pe tata, si pe mine nu m-a vrut langa Jessica!am spus, zambind. Nu o sa merg la inmormantarea lui!
- Oo, doamne !a soptit, ducandu-si mana la gura.Sa nu devii razbunatoare cu ei.Ar fii cea mai mare prostie.
Am privit-o incantata pe Izz. Probabil ca aveam o mutra malefic, de drac, sau ceva de genul. Am oftat, apoi am zambit din nou, privind cat de speriata era.
- Am alte planuri. Groaznic de fantastice! Am spus, parasind incaperea.

Scuzati miciile greseli,dar n-am avut timp sa le corectez. De-ndata ce-mi fac timp totul va fii rezolvat.