Nu ma predau .[ fic ]

[Scarlett Soul]

Da intr-adevar.... sunt de acord cu Bella: e absolut superb, e genial si sa stii ca si eu imi cer scuze ca nu l-am citit ieri
Oricum merita, in mod cert merita
Si da, asta este cea mai reusit capitol....pana acum
Acum voi spune ce mi-a placut cel mai tare :

Am cazut rapusa de durere, pe jos. Simteam cum toata vlaga iesea din mine, nu mai aveam nicio putere. DA, acel ceva care ma urmarea, ma prinse. Acel ceva, care era NECUNOSCUTUL.

Profund... Necunoscutul, un lucru de care si azi ne este teama...

Am luat o gura, apoi mi-a venit sa-l scuip inapoi, dar l-am inghitit zambind.Fata m-a privit, curioasa. I-am raspuns mangaindu-mi burta, ca si cum parerea mea era ca ceaiul era de-a dreptul gustos, cel mai bun ceai din lume. Soneria a inceput sa trangane, apoi Izz a inceput sa rada cu pofta, aratand spre cana de ceai, moment in care imi dadusem seama ca facuse o gluma.

Asta e atat de amuzant .....am ras ceva vreme aici

Numai limba puteam sa mi-o misc. Ochii imi erau inchisi, si nu ma straduiam sa mii deschid. Degetele mici incercam sa mi le misc, insa nu simteam nimic. Eram devastata. Cum putea sa moara si el?De ce? Acum urmam eu sa mor in familia asta ? Asa era blestemul ? Asa ne era sortit.

Aici ai descris foarte frumos. Iar gandurile... sunt exact la momentul potrivit, cu alte cuvinte sunt sigura ca in locul fetei si eu asta mi-as fi spus