Buna!

[Jenny Spring]

Welcome to…

Aimi «-» Rawkuro

In viata, tot ce poti sa faci e sa supravietuiesti.
Sa zambesti, sa razi, sau sa glumesti,
Chiar daca inima ta varsa lacrimi amare,
Si vrea sa inteleaga, sa dea iertare.

Am rasfoit absenta paginile unui album foto, pana am ajuns la o fotografie cu mine langa florile de cires care imi aminteau de Japonia, tara mea natala. De ce la 6 ani a trebuit sa plec in America? Acolo m-au trimis acei oameni la alti oameni care insa m-au iubit enorm. Am continuat sa rasfoiesc paginile si am vazut o alta fotografie, unde erau parintii mei biologici acolo. Iar eu, eram langa ei. Eram atat de fericiti! La ziua mea de nastere, de pe 7 martie. Obisnuiau sa spuna ca eu aduc primavara in vietile lor, iar la aceasta amintire, am zambit din toata inima.


Am inchis albumul si m-am ridicat de pe pat. Mi-am aranjat parul lung saten pe spate si am privit oglinda cat mine. Ochii caprui evidentiau o tristete amara iar pielea era ceva mai albicioasa ca deobicei. Dar nu puteam permite sa arat si celorlalti tristetea mea, asa ca am incercat sa ma gandesc la ceva vesel. Poate hainele colorate aveau sa ma ajute, astfel ca am inceput sa imi rascolesc cufarul. Am probat o bluza portocalie, cu model floral, niste blugi negri si balerinii negri. M-am privit in oglinda si am inceput sa zambesc. Eram destul de inalta, si ma puteam mandri cu asta. Fiind si slaba, majoritatea hainelor incapeau pe mine. Am facut o piruieta, am mai aruncat o ultima privire parului si am iesit pe usa, destul de radianta.


In general sunt o persoana destul de vesela si incerc cu orice putinta sa ajut pe cineva, daca dispozitia imi permite. Nu imi place sa vad alte persoane triste, asa ca fac orice sa il fac intr-o dispozitie mai buna. Chiar pot fi enervanta uneori. Dar astazi, parca simteam nevoia de liniste si relaxare, nu cred ca ceream prea mult. Doream un loc unde sa ma pot reflecta pe mine, ce imi place, ce imi doresc. Nu mai facusem asta de multa vreme, si acum simteam nevoia sa ma redescopar, sa o gasesc pe Aimi din mine. La auzul acestor cuvinte, mintea imi prezenta 3 locuri favorite: Padurea Interzisa (e mereu liniste acolo, sunt multe animale, iar puterile mele sunt la energie maxima acolo), Lacul ( apa cristalina, cerul senin, cativa elevi si Hogwarts-ul reprezinta un tablou mirific pentru mine) si Camera Necesitatii ( pot fi oriunde imi doresc). Imediat am inchis ochii...si m-am teleportat in Padurea Interzisa. Un butuc parca ma astepta acolo, de multa vreme. M-am asezat si amintiri placute ma invadara, dandu-mi fiori. Parfumurile placute, de flori de cires, sau de prajiturelele facute de May. Dar curand am realizat ca uram asta. Traiam in prezent visand la trecut. Ma simteam puternica, si nu doar datorita puterilor mele speciale (controlul energiei si a elementelor naturii) ci pentru ca am reusit sa trec peste toate durerile si greutatile, ca reusesc sa zambesc cand imi vine sa plang. Nu mai suportam sa ma vada lumea plangand caci inspiram atata mila!


Am privit bagheta din Inima de Dragon si ma intrebam de ce imi era aleasa. M-am gandit la toti cei in viata de care ma puteam bucura de prietenia lor. Phoenixul meu, Ayame, si prietena mea cea mai buna Kasumi. Dar si altii de care imi era greu sa ma despart. De amici imi era usor, dar de prieteni, imi era foarte greu. Gandindu-ma la ei, am hotarat ca e mai bine sa fiu alaturi de ei, sa rad, sau macar sa incerc sa ma pacalesc pe mine ca sunt fericita. Prietenii sunt vitali.


Guys, ei bine, consider ca majoritatea ma cunoasteti. Dar o scurta descriere nu strica. Watashi wa Ana desu. Am doar 13 ani dar imi place sa ma numesc filozoafa ( Glumesc, numa’ filozoafa nu-s ). Imi plac multe si urasc mai nimic. Suficient? Sper ca da
Glumesc. Nu pot sa sar tocmai de parerea mea despre acest site minunat. DarkMark este primul site pe care am postat atat de des si am stat atat de des. Am cunoscut o multime de oameni cu care am pasiuni comune, cu care discut despre orice ( si oricine ). DarkMark este cu adevarat ceva surprinzator, care imi va ramane in inima pe veci
Imi place mult sa citesc, dar nu orice. De exemplu, nu prea imi place Jules Verne, in schimb imi plac Science Fiction si romanele politiste. Nu am sa uit nici de cele romantice.
Cu prietenii ma inteleg destul de bine si deobicei sunt timida doar la inceput, dar apoi, pazea! Vine furtuna!



Am hotarat ca cel mai bine era sa ma intorc la castel si sa incerc, macar pe mine, sa ma pacalesc ca sunt fericita. Din toate elementele controlate de mine, am ales aerul, sa zbor un pic. Am simtit energia din jur concentrandu-se spre mine, si cum ma ridicam de la sol. Am inceput sa ma misc in toate felurile si pozitiile : In pozitie verticala, orizontala, repede, incet, si ma simteam minunat. Intr-un final, castelul s-a intrezarit si am coborat cu picioarele pe pamant, la propriu. Senzatia minunata de zbor ma inveselise asa ca puteam sa sper la o zi frumoasa.
Lacul era liber, asa ca am decis sa ma asez langa. Imaginea din apa reflecta sentimentele mele. Tulburata, putin trista, dar in acelasi timp fericita ca traiesc. Ma puteam numi fericita ca inca traiesc. In lumea mea, totul parea un miracol.
Am inchis ochii si m-am simtit inconjurata de o caldura primitoare iar buzele mele au rostit incet: „Bucura-te de viata, niciodata nu stii ce te asteapta peste un minut.”
M-am intins pe iarba si am inchis ochii. In scurt timp, deja eram in lumea mea, in visele mele, unde totul se implinea. In lumea viselor, nimic nu e imposibil.
!

---

Aceasta aplicatie a fost creata de Sophie Adeline Clement.
Graficele sunt creatia lui Ainsley Shannon.


OOC: Nu sunt noua deloc.
Dupa cum ati observat, mai totul e un fel de RPG. Si am pus un fel de voal peste el, ca sa descoperiti trecutul lui Aimi invaluit in mister... (incep sa abereez )
(PS: In poza nu e Aimi. Aimi e satena ( si japonezoaica), dar am vrut sa v-o imaginati voi dupa descriere si capul vostru.)