Tu esti eu!Eu cine sunt?

[Layla Wong]

Statea in banca privind ceasul cum acele se misca si cum timpul trece pe langa ea.Ora a inceout deja,dar ei nu ii pasa deloc de acest lucru.Se uita la profesor,insa nu vedea decat gura care se misca de sus in jos.Era ca si cum lumea s'ar fi oprit in jurul ei.Nu auzea nimic doar vedea cum lucrurile decurg in ritmul lor obisnuit.S'a uitat inca odata la ceas auzind tic tac'urile ei.Se stapanea cat se poate de bine sa nu planga.In acel moment o hartie mica i'a zburat pe masa si cu asta a fost trezita.A deschis biletul si a citit uimita:

"Te rog,vreau sa vorbesc cu tine.Dupa ore hai cu mine spre casa."
Mymi.

Si'a intors privirea spre ea,insa ea nu a vazut'o.Mymi era cea mai buna prietena a ei inainte sa se intample accidentele ei cu viata.
"-Viata este dura si nu iarta pe cei slabi.Aici trebuie sa lupti sa supravietuiesti,si numai pe tine te poti baza."isi repeta asta in gand de fiecare data cand se simtea la pamant ca o pasare ranita in zbor.Dupa cateva minute,care ei i se pareau o eternitate,s'a sunat de iesire.Clopotelul suna ca un semnal de alarma in sufletul ei.S'a ridicat si a fugit afara.
In spatele scolii era locul ei de liniste.Defapt nu era adevarat pentru ca locul ei de liniste era...nicaieri.Mereu simti un loc gol in inima.Locul acela gol a umplut cu pustietatea ei tot ce ii era mai drag.A scos o tigara din buzunarul ei si l'a aprins.Tigara era sifonata,dar pe ea nu o interesa cum arata.Tot ce conta pentru ea era gustul ei dulce si efectul care ii provoca o oare care euforie.A suflat primul fum care imediat a disparut prin aer.Al doilea fum a fost luat de vant.
"-Ce bine ar fi daca as putea fi si eu fum.Sa ma i'a vantul sub aripa lui si sa ma conduca intr'o lume mai buna.Daca as fi fum as putea privi pe toti ce fac fara ca ei sa ma poata vedea pe mine."
Si'a adus aminte cum a inceput ea sa fumeze.Era prin clasa a 9-a cand a iesit cu prietenii ei la o plimbare.Candva a fost intr'o gasca mare unde era mereu o distractie totala.In acea gasca erau prietenii ei,sau cel putin asta credea ea.Nu prea isi amintea cum a inceput defapt,dar stia sigur ca ceva a zis:
"-Hai!I'a tigara si trage adanc.Si asa nu ai ce pierde."
A luat tigara si tras.A inceput sa tuseasca si simtea ca numai are aer.Toata lume din jur radea pentru ca se gandeau ca si ei au trecut pirn asa ceva si ca nu este mare lucru.Chiar nu era mare lucru fumatul.


S'a auzit un zgomot.O piatra mica s'a rostogolit si a ajuns la picioarele ei.Si'a ridicat privirea si a vazut'o pe Mymi.Mai demult radeau impreuna,dar acum parea cu ceva mai diferita.
"-Ce faci tu aici?"a intrebat ea incercand sa para dura.
"-Am venit dupa tine.Pff...inca fumezi.Imi amintesc ca amandoua am incercat."
"-Da,dar tu ai uitat cum a fost,si m'ai uitat si pe mine."

S'a lasat o liniste.In linistea universului oamenii se trezesc.Aceasta liniste nu era una relaxanta,ceva s'a intamplat in timp.

"-Arunca tigara!"a poruncit vocea interioara.
Se pare ca el apare de fiecare data cand se iveste o problema.Asta nu era o problema,asta era prietena ei.
"-De ce esti aici?"
"-Ai nevoie de ea!Incearca sa discuti, ai inteles?"
Dar ea a ignorat vocea.Tot ce a fost mai rau a urmat una dupa alta.Tot ce a facut'o pe ea sa fie atat de rece si exclusa de lume fusese din vina ei.Nu avea nevoie de nimeni si de nimic sa isi dea seama de asta.In ultima vreme fuma mai mult,a baut mai mult ca de obicei.Nu avea probelme mintale,si poate nici sufletesti,dar sigur avea ceva acolo inauntru.

"-Scuze,trebuie sa plec.Putem sa ne vedem mai tarziu?"
"-Da,sigur"zise Mymi mirata.Deobicei nu era invitata de ea sa iasa undeva.


Drumul a fost lung pana acasa.Cerul era albastru si transparent ca de obicei.Nu era un albastru pur,era acoperit cu nori negrii care dadea impresie de ploaie.Era noiebrie,si se apropia ziua ei de nastere.
"-Pff...Ce patetic!De ce a trebuit sa ma nasc?"
Cand a ajuns acasa,usa de la intrare era deschisa.Inainte sa intre a incercat sa para vesela.Veselia ei era o minciuna,dar pana la urma intreaga ei viata fusese asa.Nu prea putea sa mentina fercirea asa ca a intrat si a fugit in camera ei.Si'a aruncat geanta pe jos si odata cu geanta a aterizat si ea.Statea pe spate nemiscata si se uita la lustra.Incet lustra incepea sa dispara i'ar peretele gol sa se transforme in cer.
"-Cer!"
Mereu si'a dorit sa fie cerul infinit.Cerul era atat de puernic,incat asta si'a dorit si ea.Din cer au inceput sa cada frunzele toamnei tarzii aterizand pe fata ei.Toata camera era umpluta cu frunze uscate.Ultima frunza cadea cu incetinitorul.Ea a intins mana spre frunza rosie si cand a pus mana frunza s'a transformat in praf.Era ca si cum ea ar fi fost frunza.
"-Daca eu eram in locul acelei frunze,si m'as fi transformat in praf ar fi fost ca si cum m'as fi spart in mii de cioburi."
Frunzele colorate pe rand s'au transformat toate in cioburi mici.Ea statea la fel de nemiscata ca inainte.Cioburile au inceput sa cada cat mai repede izbindu'se de trupul ei lasand urma pe pielea ei.Cicatricele mici era din ce in ce mai multe pe masura ce cioburile cadeau din cer.
Cand ultimul ciob i'a cazut pe ochiul drept,s'a trezit.
"-A fost doar un vis."
Visul ei de a traii libera si a deveni ceea ce nu poata sa devina s'au terminat.Odata cineva a zis ca visele devin realitate.Dar acum intelese ca nu era chiar asa.Visele ei se izbeau de peretele invizibil a dorintelor neimplinite.Doar daca erai norocos puteai sa iti indeplinesti visele.
"-Cateva foi,sterg o mie de nevoi.Nu incerca sa iti gasesti nocrocul in lanul de trifoi."