Letters to you ...

[Scarlett Soul]

Ultima ploaie...

Paseam, pas dupa pas. Vedeam cum pe langa mine trec zeci de oameni cunoscuti, dar nici nu ma osteneam sa-i salut, caci nu ma mai simteam eu. Din nou lumea mi se parea ca un film care se deruleaza prea repede, fara a putea simti emotia iubirii, sau fericirii sau macar a tristetii. Pur si simplu trecea, inainte de a o prinde, mi se scurgea printre degete...
Parul desfacut si lung imi vuia prin ploaia deasa ce se pornise, parca sa spele urmele existentei mele.

Vroiam sa fug, sa scap de viata, dar cu toate astea, doar inaintam, pas dupa pas, un mers linistit. Mi-am plecat capul in jos, pentru a nu fi nevoita sa raspund nicicui, asa mi-am continuat drumul, asa zis spre casa... De fapt nu aveam o tinta, mergeam ca de obicei spre necunoscut, spre o minune. Ma mai opream din cand in cand si ma uitam in oglinzile masinilor, dar nu vedeam pe nimeni cunoscut, doar o fata care trebuia sa fi fost eu. In spatele geamurilor, in interiorul caselor cenusii, cu usi sparte, se aflau copii. Ii vazusem, ochii mari si negrii, incarcati cu lacrimi ma faceau sa cred ca eram o fiinta norocoasa ca inca traiam, dar ei ? Copii care nu vor avea nici un viitor, copii care vor ajunge ca si parintii lor, copii care sunt considerati doar niste simpli COPII.
Ma durea sufletul, dar ce puteam face ? Nu puteam face nimic, asa ca imi continuam drumul spre destin probabil.Apa imi curgea de-a lungul fetei, iar picaturile mari curgeau murdarind iar si iar asfaltul.Eram uda total, dar nu-mi pasa. Imi placea ploaia, un moment atat de emotionant, atat de trist... Este dreptul cerului sa planga, este dreptul lui Dumnezeu sa ne arate ca ne iubeste, impartasindu-si tristetea cu noi.
O banca.... M-am asezat pe ea si am asteptat sa se opreasca valul de lacrimi venite din nori, toata lumea fugea, scotea umbrelele, dar eu nu, eu nu eram ca si ei. Am stat acolo timp indelungat, mi-am impartasit sentimentele cu vantul si am alinat cerul.

Lasa, lasa ploaia sa treaca
Vocea iubirii intr`o zi n`o sa mai taca
Lasa, lasa ceru` sa cada
Ingerii sa planga pentru ultima data. . .