I can't forget you...

[Jenny Spring]

- Uite, dansez, raspund eu ironic
Aveam o personalitate dubla. Stiam sa fiu tipa draguta si zambitoare, sau scorpia in persoana.
Vicky ma privea cu o superiorita specifica. Cu o spranceana ridicata, avea un fel de privire gen: Nu ma intereseaza ce faci.
I-am intors spatele si m-am uitat inspre oglinda. Avea acel aer caracteristic atragator si orice curios s-ar fi aventurat sa descopere ce este cu misterioasa "Erised".
M-am apropiat incet de aceasta si am indraznit sa privesc in oglinda. Formele neclare deveneau din ce in ce mai clare, si incepeau sa prinda contur. Mi-am intors repede privirea intr-o parte pentru a nu vedea formele din oglinda. Stiam ce avea sa arate.
M-am intors inspre Vicky si i-am daruit o privire indiferenta. Stiam ca a vazut actiuea, dar nu avea de unde sa stie despre ce e vorba.
Am trecut pe langa dansa, fara sa imi pese de cuvintele rostite: - Ce, fugi deja ? Ce Cercetasi curajoosi, n-am ce comenta.
- Da, fug, ca vad ca te intereseaza asaa de taaare! ii spun eu arucandu-i o privire furioasa plina de dispret.
Putini m-au vazut comportandu-ma astfel, asa ca o parte din mine se mira si ea.
Dar eram furioasa pe Victoria. Nici nu stia ce povara duc, desi nu m-am plans niciodata. Si, chiar de-ar sti, n-ar interesa-o nici negru sub unghie.
Am inceput sa merg...undeva. Nici eu nu stiam unde. Dar trebuia sa fiu departe de oglinda aia, ca sa nu incep sa plang.