Dezvaluirile Profetului

[Raizen Isildur]

Raizen se uita inciudat la ea. Il enerva. Il enerva cumplit. A acceptat totul de parca tot acest timp nu insemna nimic pentru ea. Nu a stat la discutii, nu a intrebat de ce, nu nimic. De parca nici macar nu ii pasa. Ar fi vrut sa ii spuna sa stea sa vorbeasca, sa se razgandeasca.. dar unde era mandria lui ? Daca ei nu ii pasa, lui de ce i-ar pasa. Nu ar avea rost sa incerce sa discute cu ea oricum. O cunostea prea bine.

"Imi pare rau dar nu pot face rau altora... nici macar de dragul tau."

Ii arunca o privire plina de regret si se indeparta de ea asezandu-se la masa Ochilor-de-Soim, casa la care fusese repartizat pe vremea cand era elev. Nu cunostea pe nimeni, dar asta nu il impiedica sa manance o portie de cartofi prajiti cu ou prajit si costita de porc. Dupa ce termina micul dejun, lua Profetul Zilei si il mai frunzari putin bombanind uneori, cand vedea cate o prostie pe care o debitasera editorii ziarului. Unele articole erau incredibil de tampite, chiar si pentru un ziar ca acela. Lua apoi un mar si se indrepta cu pasi mari spre iesirea din Marea Sala. Fusese o dimineata foarte agitata asa ca simtea nevoia sa-si limpezeasca gandurile. Nici macar nu intoarse privirea cand trecu prin dreptul Kennyei. Musca din mar si deschise usa, parasind sala ticsita de elevi agitati. Era mult mai bine afara.