~ Misterioasa poveste a lui Benjamin Button ~

[Matt I. River]

Capitolul I



~~~

„Acesta este testamentul meu. Nu am prea multe de lasat, doar cateva propietati, nu prea multi bani.. Voi parasi aceasta lume asa cum m-am ivit in ea, singur si fara nimic al meu. Tot ce am este povestea mea, pe care o scriu acum, cat inca mi-o pot aminti. Numele meu este Benjamin.”
„Benjamin Button”

~~~

„-Cine e Benjamin Button?” intreba Caroline curioasa.
„-Doar.. citeste in continuare, draga mea..” raspunse Daisy cu greu.
Fiica ei o privi intrebator timp de o clipa dupa care se concentra in continuare asupra jurnalului..

~~~

„Numele meu este Benjamin Button. Si m-am nascut in imprejurari neobisnuite. Primul Razboi Mondial se sfarsise. Mi s-a spus ca m-am nascut intr-o noapte foarte prielnica..”

~~~

- ..Centrul orasului New Orleans era ca o explozie de lumini si zgomote nedefinite. Sute de oameni iesira in strada pentru a sarbatori cel mai important eveniment din ultimii cincizeci de ani. Razboiul nu iertase aproape nicio zona importanta a lumii, iar oraselul acesta nu era o exceptie. Atmosfera era una vesela. Oriunde te uitai vedeai familii sau grupuri de prieteni, fiecare cu o sticla de suc, apa sau alcool in mana, strigand unii la altii fericiti.

Un singur om alerga pe strada, prin multimea de persoane cuprinse de euforia victoriei, cu o expresie chinuita pe fata si cu haina fluturandu-i in urma..
Dadu buzna in propria casa si urca scarile cu o viteza demna de admirat pentru un om de varsta sa, aruncadu-si haina pe jos in teama si disperarea lui. In dormitorul spatios si supraincalzit se aflau doar patru suflete, unul din ele respirand greoi in timp ce o menajera ii stergea fruntea de transpiratie.

Domnul Button nu reusi sa spuna nimic, privindu-i pe toti pe rand, mai apoi indreptandu-si privirea sprepatul unde, sub o patura, se odihnea sotia acestuia. In acel moment, un preot tinand in mana o Biblie intra in camera dupa Domnul Button.

„-Ce faci TU aici?” striga acesta din ce in ce mai ingrozit. Preotul doar il privi surprins, dupa care se indrepta grabit spre patul din coltul camerei. Medicul de familie a sotilor Button, se apropie usor..
„-Thomas.. ma tem ca va muri..” spuse acesta, fara ca macar sa incerce sa il linisteasca pe barbatul din fata sa care parea ca avea sa cedeze din clipa-n clipa.

Domnul Button parea sa nu inteleaga despre ce vorbea acel om, singurul lucru care conta pentru el fiind sotia sa.
„-Destul.. Indepartati-va de ea.. toti..” se auzi vocea lui, putin mai tare ca o soapta.

Cele doua menajere si preotul se dadura inapoi speriati. Domnul Button merse cu pasi mici pana la marginea patului. Chipul sotiei sale era putin insangerat si parea lipsit de viata. Aceasta paru sa il simta pentru ca se misca abia simtit cand acesta se apropie. Il privi pentru o clipa, incercand sa ii spuna din priviri cat de mult il iubeste, dupa care, cu ultimele sale puteri sopti:
„-Thomas.. Promite-mi ca el are un loc .. promite-mi..”
„-El.. da, normal, iubita mea.” spuse repede domnul Button, sarutandu-i mana. Insa se opri, privind chipul celei cu care dorise sa isi imparta viata, din ochii careia ceva paru sa dispara.. -

~~~

„Acea femeie.. Ea si-a dat viata pentru mine. Si pentru asta, sunt recunoscator pe vecie..”

~~~

„-Doamne.. ce trist.. saracul copil.. saraca mama..” suspina Caroline.
„-Te rog.. nu te opri..” spuse Daisy cand observa ca fiica ei pastra tacerea pentru cateva zeci de secunde.

~~~

„Acea femeie.. Ea si-a dat viata pentru mine. Si pentru asta, sunt recunoscator pe vecie..”

~~~

- Domnul Button clipi des in timp ce se ridica si se indeparta de pat cu spatele.. Totul in jurul lui paru sa se prabuseasca.. cea mai importanta sursa de fericire a lui disparuse..
Preotul deschise repede Biblia si incepu sa se roage. Domnul Button isi reveni incetul cu incetul si se gandi la ultimele cuvinte ale sotiei sale. Privirea i se opri pe patutul mic din lemn care se zarea de dupa niste draperii. Se indrepta ca o naluca spre acel loc si respiratia i se opri.. Acolo, infasurat intr-un cearceaf, se afla un copil.. copilul sau.. -

So.. am pus capitolul I, cu o mica mare intarziere.. mna.. ma fost destul de ocupat cu liceul Sper sa va placa.