~ Misterioasa poveste a lui Benjamin Button ~

[Isabella River]

Yeeey.
Si ti-ai respectat si promisiunea.
Te iubeeesc.

Ok, revenind la lucruri importante. ;; )

„-Cine e Benjamin Button?” intreba Caroline curioasa.
„-Doar.. citeste in continuare, draga mea..” raspunse Daisy cu greu.
Fiica ei o privi intrebator timp de o clipa dupa care se concentra in continuare asupra jurnalului..

Ce misterios. Dar totusi Daisy nu vrea sa dea detalii.. :-L De ce? Pentru ca sunt detalii de cazier? [By the way.. Are cazier ?! :-O ] ..si, O Doamne, cred ca stiu si de ce nu vrea sa ne destainuie secretul lui Benjamin. :-O :-O
Pentru ca ar fi impotriva viontei ei, da, da. Scuze.

- ..Centrul orasului New Orleans era ca o explozie de lumini si zgomote nedefinite. Sute de oameni iesira in strada pentru a sarbatori cel mai important eveniment din ultimii cincizeci de ani. Razboiul nu iertase aproape nicio zona importanta a lumii, iar oraselul acesta nu era o exceptie. Atmosfera era una vesela. Oriunde te uitai vedeai familii sau grupuri de prieteni, fiecare cu o sticla de suc, apa sau alcool in mana, strigand unii la altii fericiti.

Mi-a placut mult cum ai descris aici. Te-ai perfectional foarte mult la capitolul "descriere", Matty.

Un singur om alerga pe strada, prin multimea de persoane cuprinse de euforia victoriei, cu o expresie chinuita pe fata si cu haina fluturandu-i in urma..

Ce nebun. :-O
Umbla cu necuratziuni. [-x
=))

„-Ce faci TU aici?” striga acesta din ce in ce mai ingrozit.

TU! Daaa, tu!
:>

„-Thomas.. ma tem ca va muri..” spuse acesta, fara ca macar sa incerce sa il linisteasca pe barbatul din fata sa care parea ca avea sa cedeze din clipa-n clipa.

Putea macar sa o spuna mai frumos. :-( Ce trist.. :-<

Domnul Button parea sa nu inteleaga despre ce vorbea acel om, singurul lucru care conta pentru el fiind sotia sa.

So sweet.. [Asta o spune Dragos sau Matt - Scriitorul? ]

„-Destul.. Indepartati-va de ea.. toti..” se auzi vocea lui, putin mai tare ca o soapta.

Si acum spune: "Dati-va la oparte de langa ea!! E a meaaa!! "

„-Thomas.. Promite-mi ca el are un loc .. promite-mi..”
„-El.. da, normal, iubita mea.”

Frumos. [And again.. "iubita mea".. Imi suna foarte cunoascut. ]
E atat de trist.. :-(

Se indrepta ca o naluca spre acel loc si respiratia i se opri.. Acolo, infasurat intr-un cearceaf, se afla un copil.. copilul sau..

Si uite cum ne lasa in suspans.


Un capitol superb, Matty. [dar iti spusesem deja parerea mea ]
Abia astept sa vad ce se mai intampla. :>