~Lectia I

[Jenny Spring]

Am ascultat cu atentie raspunsurile colegelor mele care mi-au influentat in toate modurile, raspunsul pregatit pentru domnisoara profesoara.
In timp ce profesoara ii dadea raspunsul lui Bell, eu ma uitam pe geam. Nu stiam daca se uita sau nu la mine si as fi vrut si eu sa raspund dar nu aveam formulat raspunsul si de data asta nu vroiam sa ridic mana si discutia sa inceapa cu acelasi nesfarsit "Aaa..aa..pai..." si " Stai jos, Aimi. Raspunzi tu, X?" " Mi-am amintit ce vroiam sa zic!" si sa inceapa o idee lunga sau scurta, buna sau proasta. Nu! Doream si eu sa ma maturizez, sa nu mai astepte profii minute bune ca eu sa raspund la o intrebare.
" Oaaah!" si un cascat luung isi facu aparitia pe fata mea.
" Ce sa spun, ce sa spun?" ma intreb eu, simtind ca ma cuprinde moleseala.
Am scapat din greseala pana pe jos si cand m-am aplecat mi-am vazut raspunsul cocotat in crengile unui copac. Niciodata nu m-am gandit ca un tablou pe care-l vazusem de atatea ori putea constitui ce eu asteptam si cautam de 15 minute.
Am scuturat pana de praf si am inceput sa scriu ideea pe pergament ca sa nu o uit, cum mi se mai intampla.
Am ridicat mana destul de sus, desi nu era nevoie caci stateam in prima banca de langa geam. Profesoara ma observa si ma ruga sa citesc.
Se auzi haraitul scaunului, si o secunda dupa, vocea mea:

Incuiatii si Vrajitorii sunt la fel. Dar absolut la fel. Noi vrajitorii posedam magia si o utilizam zi de zi, insa si Incuiatii au propria lor magie. Au si ei puteri care ii deosebesc de noi.
E pacat ca si ei si noi marginalizam lume. Nu e deloct correct, caci, la urma urmei toti suntem oameni, desi nu toti ne respectam drepturile. Ei nu ii respecta pe negri, rromi si multi oameni iar vrajitorii nu ii respecta pe cei numiti “Sange-Mal”. Nu le dau dreptul la libera exprimare, la gandire, sunt marginalizati, doar pentru ca ei, se considera mai “bravi” decat altii. Personal mi se pare o mare prostie si sunt contra acestei idei. Precum spune si Incuiatul drept: “ Oamenii se nasc liberi si egali”. Oamenii au drepturi. Ar trebui respectate, ar trebui sa li se asculte povestea, ar trebui sprijiniti. Dar cine? Cine o face? NIMENI. Toti spun: “Ei, lasa, se gaseste altul care sa o faca!” si tot asa. Si ei ajung marginalizati, ajung ca frunzele uscate dintr-un copac. Se ofilesc si se retrag in propria lor amaraciune. De ce s-a mai facut Revolutia Franceza, daca inca nu le sunt tuturor respectate drepturile? Cred ca Incuiatii carora nu li se respecta asa ceva, nici nu stiu ce e aia “revolutie” caci li se interzice dreptul de a se informa. Si e pacat, caci lumea e in continua miscare. Dar la noi, la vrajitori, cu cei din parinti Incuiati? Nu sunt atat de marginalizati, dar sunt strigati, sunt urati de cei increzuti si ajung sa le fie rusine de propria persoana. Noi care credem in ei, putem face ceva? TREBUIE SA PUTEM, caci doar si ei merita o a doua sansa. Merita sa fie considerati vrajitori normali, merita sa nu se mai ascunda, merita sa nu le fie rusine de persoanele care le-au dat viata. Si noi putem schimba asta, incepand de acum, incepand de a crede in ei si a-i sprijini, a le fi alaturi!

Am inspirat prelung. Folosisem toate tonurile posibile, tare sau incet, pana si ascutit sau gros, in unele pasaje.
M-am uitat in ochii caprui ai profesoarei si am zambit. Asteptam sa imi spuna sa stau jos, caci deja ma dureau picioarele si sa imi comenteze "discursul" .