~Lectia I

[Scarlett Soul]

O atinse la suflet ceea ce sustinea Aimi, era atat de adevarat, de fapt era realitatea. O lovi brusc un aer de vinovatie, caci incepuse sa se gandeasca de cate ori nu ajutase pe cineva sa iasa dintr-o situatie dificila... Mereu voise sa ajute, insa uneori pur si simplu nu o facuse, dar jura ca de acum incolo se va stradui mai tare, ceea ce spusese Aimi o convinse total.
Stia ca era replica profesoarei, ea trebuia sa-i dea un raspuns rezonabil, insa ridica mana.
"Cred ca Aimi are dreptate", recunoscu Cryss, zambindu-i fetei.
"Insa de multe ori este atat de dificil sa ajuti oamenii, caci probabil cu totii credem ca nimeni nu ne poate intelege si de multe ori ne simtim singuri pe lume. Cand as fi vrut sa ajut, am fost respinsa, desi stiam ca eram una dintre persoanele care chiar stia ce face, putea salva situatia, dar nu mai aveam cum sa intervin.
Aproape niciodata nu ne putem arata fata noastra adevarata pentru ca ne este teama de cei din jur, ne este teama de parerile, de gandurile sau sentimentele celorlalti.
Iar cat despre sange-mali... Toti suntem facuti dupa acelasi model, cu totii avem puterile noastre, puteri pe care unii le descopera, iaraltii nu, fiind pierduti printre atatea probleme.
In esenta suntem aceiasi si tot odata foarte diferiti.
Fiecare suflet este unic .", incheie Crystal, lungul discurs care il crease pe loc, caci il spusese din inima.
Se uita in jur, crezand ca toata lumea va fi plictisita, insa...

OOC : Vai, dar mult ati mai scris :>