Realitati Urbane

[Aylee L. Lovel]

OOC:Multumesc frumos pentru comentarii si pentru atentionarile cu greselile de ortografie

Nu am mai iesit din casa de trei zile. Statea pe canapea, cu telecomanda in mana, schimband posturile de la televizor. In cealalta mana avea o sticla de bere statuta pe care o furase de la maicasa. Ea statea in dormitor, inotand in bere, vin, urina si fum de tigara. Pe ea nu o interesa daca el bea, fumeaza, umbla la scoala, nu umbla la scoala. Atata timp cat primeste banii de alocatie. Putinii bani de alocatie ii foloseste Andy ca sa cumpere mancare si sa plateasca facturile. Banii din pensia de urmas de la bunicul lui si de la tatal lui, care au fost in armata, sunt cheltuiti pe bautura si tigari ieftine. Singura lui ancora in marea realitatii era Erika, dar acum ea a plecat, lasandu-l sa se zbata in furtuna.
Adormi. Scapa sticla de bere, continutul acesteia ajungand sa faca parte din simfonia petelor mai vechi de pe covor. Visa ca merge pe strada tinandu-se de mana cu Erika. Rataceau prin oras, in timp ce, de undeva, se auzea o balada rock, lenta si totusi ritmata. Dintr-o data dadura peste un copac impunator, cu crengi dese si frunze rosii. In jurul copacului dansau, tinandu-se de mana, o multime de copii mici. Cu totii radeau si cantau, fericirea facandu-si cuib pe fata fiecaruia dintre ei, jocurile lor atragand zambete pe fata tuturor trecatorilor. Andy avea dintr-o data dorinta acuta de a imortaliza momentul, asa ca se apleca peste geanta de la umar, ca sa isi scoata aparatul foto. In acel moment trecu peste si pe langa el o briza de aer destul de rece. Ridica privirea sa vada daca Erika este bine, dar o vedea de parca ar fi fost foarte departe. Ea il privea cu un zambet trist, cam cum priveste o mama spre copilul care si-a gasit hamsterul mort intr-o dimineata, atunci cand ii explica acestuia ca hamsterul este fericit acolo unde este. Ii facu baiatului cu mana si disparu impreuna cu urmatoarea rafala de vant. El isi intoarse privirea spre impunatorul copac, dar acesta isi pierdu frunzele, transformanduse intr-un copac uscat, cu crengi rare. In jurul lui erau doar cruci si morminte, iar in departare se auzea corul bisericii. Se aproprie de copac, unde vazu doi oameni care inchideau capacul peste un sicriu in care se vedea fata incremenita pe veci in plans, a unui copil. Vroia sa ajute acei oameni, dar niciunul dintre muschii lui nu il ascultau, ci il duceau mai departe catre trunchiul copacului, unde il obligau sa se aseze. Andy se supuse si se prabusi intre doua radacini mai iesite in afara. Isi ridica genunchii la piept si incepu sa planga. Ce daca era baiat de 17 ani? Nu ii era rusine sa fie trist, poate chiar vulnerabil in public, caci Dumnezeu nu ii dadu sentimentele ca sa si le ascunda mereu ci ca sa fie mandru de ele, chiar daca uneori nu erau cele potrivite, ba chiar suferea din cauza lor.
In acel moment se trezi. Avea ochii in lacrimi, lacrimi pe care le lasa sa se scurga pana pe barbie, udandu-i tricoul. Adormi din nou, plangand, dar avand un somn negru, fara vise, primul somn linistit de cateva zile.
Va urma...