~Viata mea de nicairei,si sufletul meu!~

[Layla Wong]

28th September 2010

Se apropie aceasta data.Un numar format din doua cifre.Normal ca nu este ceva deosebit,dar asta e altceva.Nu este numai un numar,nu numai doua cifre.Sunt doi copii care odata au plecat pe drumurile lor.Asta e o data!Ceva semnificativ,dar pentru ca nu intelegi iti povestesc:

28th September 2009

Amintirea ma face sa sufar,dar tot odata ma face sa ma gandesc la tot ce s'a fi putut intampla si tot ce nu.Un baiat si o fata,un adevar si un fals.Mingea sarea de sus pana jos izbinduse in pamant cu putere,dupa care aruncata in aer.Mingea zbura libera pentru cateva secunde si dupa aceea s'a izbit de cercul de fier al cosului.O fata care statea in mijlocul terenului si un baiat la margine intins pe iarba.Pe atunci nu il cunosteam.

"-Vreau sa dau cos!"m'am gandit eu cu furie."
Dar oare ce gandi baiatul?El numai statea si privea jocul sau cel putin se prefacea ca asta face.Nici eu nu'l cunoasteam,dar nici el pe mine.

"-Cred ca se uita la mine!"
Asta probabil era doar o imaginatie de a mea,dar nu stiu.Imi amintesc clar ca stateam in mijlocul terenului cu mingea in mana,iar el s'a ridicat si mi'a luat mingea din mana subtil.

"-Stii baschet?"

Intrebarea asta inca imi rasuna in cap.Felul,tonul pe care l'a folosit si vocea,imi sunt toate in cap asezate intr'un sertar.Pe loc s'a creat o energie ce nu l'am mai simtit niciodata pana acum,si nici dupa aceea.Probabil ca eu nu'i dateam atentie,dar acum stiu sigur.

"-E tarziua pentru vise defecte!"

De doua ori m'am intalnit cu el si de doua ori am simtit o fregventa ciudata,dar a treia oara.....Pe 28 a plecat definitiv.La auzul propozitie"A plecat!" inca imi tremura inima.Sunt sigura ca nu ne mai vedem inca o data,dar mereu ma rugam la vant sa imi duca vorbele pana la el si odata,candva,oricand...sa ne mai vedem.

"-Ia'ma in aer,si te rog,te rog eu Vant...lasa'ma sa'l mai privesc pentru ultima oara.Si adu cu tine vorbele lui ca sa pot auzi realitatea ca el numai stie cine sunt!"

Cred ca el m'am uitat.Pana la urma eram doar o fata dintre o mie.Poate si el crede la fel,dar eu nu l'am uitat.Din cand in cand imi mai aduc aminte de chipul sau si terenul parca ii mai pastreaza o parte din el.

"-Undeva pe lume doi oameni respira impreuna cu vantul.Desii nu se intalnesc,nu isi vorbesc,nu se ating si nu se privesc,stiu unul de celalalt.Au trecut zile...luni...ani...dar eu inca imi amintesc clar."


[img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft3310-viata-mea-de-nicaireisi-sufletul-meu">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft3310-viata-mea-de-nicaireisi-sufletul-meu">conectat pentru a vedea acest link]</span>

Iubirea e un cantec ce toti il canta des,dar nu la toti are acelas inteles