Letters to you ...

[Scarlett Soul]

Ce mai conteaza speranta, daca stiu ca oricum nu-l voi mai vedea ?!?

Stateam cu fata spre o foaie rupta din jurnal...probabil o scrisesem cu cativa ani in urma, sau pur si simplu fusese rupta intre timp.

Ma uitam la tot ce prindeam, la tot ce visam, dar nimic nu parea a fi realitate, totul era un joc de carti, o viata in care eram trasa de sfori, manevrata de forte straine, care nu lasau strop de indurare peste rupturile de durere ce le purtam zilnic.Le ascundeam cu grija in fata tuturor, le pastram ca amintiri, ca timbre ale calatoriilor frumoase ce le facusem, dar din care iesisem confuza.
Uram sentimentul asta, uram iubirea si tot odata o doream cu atata ardoare. Imi era frica si stiam ceea ce imi doresc, numai ca ceva nu facea legatura.

Era vreo problema cu mine ?
Amintirea ta
Mã rãscoleºte într-una ,
Îmi frânge inima ,
Nu înþeleg de ce
Eºti în mintea mea ?

Stateam si priveam o coala de hartie patata de sange, urmele erau invechite, sterse in urma anilor, insa nu puteam spune ca au disparut, nu vor diparea nici o data. Asa se simtea si inima mea, o iubire pierduta, o inima sfasiata, o speranta lasata-n urma, insa nici o data nu voi putea uita nimic, nici un fulg de zapada...
Voi pastra totul inchis, lacatuit in propria-mi fiinta ce-mi este tavarasa, nelasand sa-mi scape ceva, nici o suvita bruneta, nici o privire.... Nimic...
Lacrimile imi suroiau pe fata, prelingandu-mise peste buze, facandu-ma sa simt gustul amar, iar apoi ma paraseau, lasandu-ma singura, ca alta data...