Ohh no, troubles !

[Daniel Crawford]

Tresar, nu am mai vazut-o pe Vicky asa de furioasa niciodata, "O multime de sentimente trec prin fata asta, acum nu e momentul sa o abandonez"gandeam eu.Ce vad eu?...O vad pe sora mea, Anna , stand langa mine, zambind plina de viata, e atat de aproape, o pot atinge dar stiu ca voi atinge doar ceva rece, ceva ireal.Ma vad pe mine un vrajitor in toata puterea.Sunt cel mai bun jucator de Vajthat din toata lumea.Si cate altele.
"Vad multe lucruri, multe dintre ele probabil ca nu se vor indeplini niciodata, altele...la altele inca mai sper."
Stiam ca si ea vedea in acea oglinda mai mult decat reflexia ei lipsita de viata care parca incearca sa treaca pragul oglinzii.Nu avea rost sa insist asupra problemelor Victoriei.
"Speranta e un lucru puternic, speranta te poate innebuni, speranta te poate tine in viata"spuse Vicky cu o voce atat de joasa incat puteai zice ca sopteste(de cine nu vroia sa fie auzita?)
Priveam indelung spre Vicky, gandind ca e o fata sensibila dar isi tine emotiile ascunse in ea, un lucru foarte rau.Vazand ca nu ajung niciunde dau sa plec, cand simt mana lui Vicky apucand-o pe a mea si strangand-o.Tresar, mana ei era rece ca gheata, nu ma mira acest lucru.Ma intorc spre ea.
"Nu pleca...trebuie sa-ti spun ceva..."